1 De şaisprezece ani şedea
Feciorul lui Ramalia –
Pecah – pe tron, când a venit
Şi peste Iuda a domnit –
Ca împărat – Ahaz, cel care,
Părinte, pe Ioatam, îl are.
2 Ani douăzeci, Ahaz avea,
Când împărat el ajungea,
Iar la Ierusalim, astfel –
Ani – şaisprezece a stat el.
Cât a domnit, el n-a făcut
Lucruri care să-I fi plăcut
Lui Dumnezeu – precum făcea
David, pe vremea când trăia –
3 Ci tot mereu, el a călcat
Calea pe care au umblat
Cei care-au fost ‘naintea lui
În ţara Israelului.
El s-a purtat atât de rău,
Încât chiar şi pe fiul său,
Prin foc – în urmă – l-a trecut
Aşa precum au mai făcut
Popoarele ce-au fost aflate
În ţară şi-apoi alungate
De către Dumnezeu, când El
Ţara a dat, lui Israel.
4 Ahaz, necontenit, s-a dus
Pe înălţimi unde-a adus
Jertfe şi-a ars tămâie. El
A procedat, în acest fel,
Pe dealurile dimprejur
Şi sub copacii verzi, din jur.
5 Atunci Reţin, cari aşezat
Era-n Siria împărat,
Şi cu Pecah – cu cel pe care,
Ramalia, drept fiu, îl are
Şi-n Israel a stăpânit –
Peste Ahaz au năvălit.
Către Ierusalim plecară
Şi-acolo îl înconjurară
Pe-Ahaz, voind să-l nimicească,
Dar n-au putut să-l biruiască.
6 Reţin, Elatul, l-a luat
Şi-astfel, din nou l-a aşezat
Sub stăpânirea Siriei.
Apoi, de-acolo, pe Evrei –
Îndată – el i-a izgonit,
Iar Sirienii au venit
Şi în ţinut s-au aşezat,
Iar astăzi ei sunt în Elat.
7 Ahaz, solie, a trimis
La Tiglat-Pileser şi-a zis:
„Află acum, că robul tău
E apăsat de-un mare rău.
Vino şi scapă-mă de-ndat’,
Din mâna celui ce-mpărat
E-n Siria şi de acel
Cari stăpâneşte-n Israel!
Căci amândoi s-au însoţit
Şi peste mine-au năvălit.”
Tiglat-Pileser stăpânea
Atunci, peste Asiria.
8 Ahaz, argintul, l-a luat –
Şi aurul – ce s-a aflat
În casa împăratului,
Precum şi-n Casa Domnului,
Şi l-a trimis la cel pe care
Asiria în frunte-l are.
9 Asirianul a pornit,
Cu oastea lui, şi-a cucerit
Damascul. Robi, au fost luaţi
Locuitorii, şi mutaţi
În Chir. Apoi s-a pogorât
Şi pe Reţin l-a omorât.
10 Ahaz – în urmă – s-a grăbit
Către Damasc. A fost primit
Chiar de Tiglat-Pileser, care
Era-n Asiria mai mare.
Ahaz, atunci, a mai văzut
Şi un altar ce i-a plăcut.
De-ndat’, înfăţişarea lui –
Acel chip al altarului –
Trimisă-a fost la cel pe care,
Drept preot, ţara sa îl are.
Mare preot era aflat
Cel cari, Urie, s-a chemat.
11 Preotul Urie-a văzut,
Chipul acela, şi-a făcut
Un alt altar, asemenea,
Precum Ahaz îi poruncea.
Ahaz, încă, nu s-a-nturnat
De la Damasc, când terminat
A fost altarul poruncit,
Aşa precum şi l-a dorit.
12 Din Siria, când înapoi
Ahaz a revenit apoi,
Grabnic, să-l vadă a dorit
Şi pe altar el s-a suit.
13 Arderi de tot, apoi, a dat,
Iar la sfârşit a mai turnat
Peste altar, şi o măsură
Din jertfa pentru băutură.
Cu sângele ce s-a jertfit,
Altarul a mai fost stropit.
Sângele-acel fost-a luat
Din jertfele care s-au dat
Şi care au avut menire
De jertfe pentru mulţumire.
14 A-ndepărtat, de bună seamă,
Altaru-acela de aramă –
Cari fosta-n faţa Domnului –
Şi-a aşezat în locul lui,
Noul altar, făcut de el.
Vechiul altar a fost, astfel,
Într-un alt loc, apoi, mutat,
La miazănoapte aşezat.
15 Ahaz, la Urie, s-a dus –
La preot – şi aşa i-a spus:
„De-acuma, doar pe-acest altar,
Ars o să fie orice dar.
Jertfa din zori s-o arzi pe el,
Şi cea de seară, tot la fel.
Jertfele date de-mpărat,
Precum şi cele ce le-a dat
Popor, tot pe-acest altar,
Arse vor fi. Orişice dar,
Ce se vădeşte o măsură
Din jertfa pentru băutură,
Ai să îl verşi peste altar.
Sângele jertfelor de dar,
Pe care o să le primeşti,
Pe-altar trebuie să-l stropeşti.
Nu vreau să se mai ţină seamă
De-altaru-acela de aramă,
Căci nu-mi mai pasă-acum, defel,
De ce se va-ntâmpla cu el.”
16 Preotul Urie-a făcut
Aşa precum i s-a cerut.
17 Ahaz, apoi, a sfărâmat
Tăbliile ce s-au aflat,
La temelie. Le-a dat jos,
Şi-astfel, lighenele le-a scos,
Din locu-n care s-au aflat.
De-asemenea, jos, a mai dat
Şi marea ce era turnată,
Pe boi de-aramă aşezată.
Din al său ordin, a fost dusă
Şi pe podea de piatră, pusă.
18 De dragul celui cari aflat
Era-n Airia-mpărat,
S-a dus la Casa Domnului
Şi a schimbat pridvorul Lui
Ce-a fost zidit pentru Sabat.
De-asemenea, a mai schimbat
Partea de dinafară, care
E-a împăratului intrare.
19 Dar toate câte le-a făcut
Ahaz, oare nu s-au trecut
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Care în Iuda au domnit?
20 Ahaz, apoi, a adormit
Fiind şi el adăugat
Neamului său şi îngropat
Chiar în cetatea cea pe care,
David, în stăpânire-o are.
Apoi, al său fiu – Ezechia –
Ajuns-a de luă domnia.