1 De doisprezece ani şedea
Ahaz şi-n Iuda stăpânea,
Când la Samaria-a venit
Şi-n Israel a stăpânit
Osea. El e acela care,
Pe Ela, drept părinte-l are.
Timpul în care a domnit,
De nouă ani s-a dovedit.
2 Lucrările ce le-a făcut,
Lui Dumnezeu nu I-au plăcut.
Totuşi, n-a fost aşa de rău,
Precum înaintaşul său.
3 În contra lui, acela care
Era-n Asiria mai mare –
Salmanasar fiind chemat –
Cu oaste multă s-a urcat.
Apoi, pe Osea, l-a supus
Şi să-i plătească bir, l-a pus.
4 Dar împăratul cel pe care,
Asiria, în frunte-l are,
În urmă, a descoperit
Precum că Osea-a uneltit
În contra lui. L-a-ncătuşat
Şi-n temniţă l-a aruncat,
Aflând că bir n-a mai plătit
Şi că-n Egipt a repezit,
Mereu, solii, ce se-ndreptară
Spre So, voind, sprijin, să ceară.
5 Apoi, cel care, împărat,
Era-n Asiria aflat,
Înconjură Samaria,
Pe care a putut s-o ia
După trei ani. Cum e ştiut,
6 Aste-ntâmplări s-au petrecut,
Când nouă ani a adunat
Osea, în ţară, ca-mpărat.
Israeliţi-au fost luaţi
Şi în Asiria mutaţi.
Ca robi – acolo – au trăit
Şi în cetăţi au locuit,
Cetăţi cari – înaintea lor –
Fuseseră-ale Mezilor.
Halah, întâia s-a chemat.
Habor, drept nume, a purtat
A doua. Ele sunt aflate,
Pe malul apei aşezate,
Iar râul ce le mărginea,
Gozan, pe-atuncea, se numea.
7 Lucrul acesta s-a-ntâmplat,
Căci Israelul a uitat
De Cel care l-a scos afară,
Atunci când rob era în ţară,
La Egipteni. El a uitat
De Domnul său şi a urmat
Alţi dumnezei, străini de el.
8 Astfel, întregul Israel,
Deprins-a obiceiuri noi,
Pe care le-a luat apoi –
În ţara pe cari a primit-o –
De la cei care-au locuit-o.
Chiar dacă neamurile-aflate
În ţară, fost-au alungate
De către Domnul Dumnezeu,
Poporul a urmat, mereu,
Doar obiceiurile lor,
Precum şi-ale-mpăraţilor
Cari la domnie au venit
Şi-n Israel au stăpânit.
9 Israeliţii au făcut,
Pe-ascuns, lucruri ce n-au plăcut
Lui Dumnezeu. Necontenit,
Ei – în cetăţi – au construit
Multe-nălţimi. Ele erau
În turnurile-n cari şedeau
Străjerii, şi-au mai fost zidite
Şi-n cetăţuile-ntărite.
10 Stâlpi idoleşti au înălţat
Şi Astartee-au ridicat
Pe dealurile dimprejur
Şi sub copacii verzi, din jur.
11 Poporul, pe-nălţimi, s-a dus
Şi-a ars tămâie-acolo, sus,
Aşa precum obişnuiau
Cei care-n ţară locuiau,
Chiar dacă neamurile-aflate,
Au fost, de Domnul, alungate.
Prin felu-n care s-au purtat,
Pe Dumnezeu L-au mâniat.
12 La idoli, oameni-au slujit,
Chiar dacă Domnu-a poruncit
Zicând poporului apoi:
„Ăst lucru, să nu-l faceţi voi!”
13 Domnu, mereu, a tot trimis
Proroci şi văzători şi-a zis:
„Vă-ntoarceţi din căile rele,
Ca să urmaţi legile Mele.
Păziţi ceea ce-am poruncit
Şi ceea ce am rânduit.
Să ţineţi legea ce-a fost dată
Părinţilor voştri, odată,
Prin robii Mei – prorocii – care
V-au fost trimişi fără-ncetare”.
Domnul i-a înştiinţat, astfel,
Pe Iuda şi pe Israel.
14 Ei, însă, nu L-au ascultat,
Ci – mai departe – s-au purtat
Întocmai precum au făcut
Părinţii lor, la început.
N-au ascultat de Dumnezeu,
Căci şi-au înţepenit, mereu,
Grumazul. Astfel, s-a văzut
15 Precum că ei nu au mai vrut
A şti de legea Domnului
Şi nici de legământul Lui,
Pe care El l-a încheiat
Cu-ai lor părinţi. Ei au urmat
Lucruri pe care le vedeau
Că neamurile le făceau,
Şi erau lucruri de nimic,
La fel ca sufletul lor, mic.
De-aceea, ei s-au dovedit
Că de nimic sunt, negreşit,
Urmând pe neamurile-acele,
Măcar că Domnul – după ele –
Să nu se ia, le-a poruncit.
16 Israeliţi-au părăsit
Pe Domnul lor, şi au făcut
Viţei turnaţi – cum au avut
Popoarele de lângă ei –
Idoli şi stâlpi de Astartei.
Apoi, întregul lor popor,
Oştirilor cerurilor
S-a închinat şi a sfârşit –
Lui Baal – ca să îi fi slujit.
17 Prin foc – copiii – şi-au trecut,
Aşa precum ei au văzut
La neamurile care-au stat
În jurul lor. S-au mai dedat
Şi la ghiciri – precum se ştie –
Şi-apoi şi la vrăjitorie.
Unii, pe alţii, s-au vândut
Şi-n felu-acesta au făcut
Doar rele-n faţa Domnului
Şi au stârnit mânia Lui.
18 De-aceea, Domnul – mâniat –
Din faţa Lui a-ndepărtat
Atunci, poporul Israel.
Doar Iuda a rămas cu El,
19 Dar nici chiar Iuda n-a păzit
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Pentru că a călcat – şi el –
Pe căile lui Israel,
Prin obiceiele-nvăţate,
Cari – de la el – au fost luate.
20 Domnul a lepădat, astfel,
Întreg poporul Israel.
Din faţa Lui, l-a izgonit,
Lăsându-l singur, părăsit,
În mâinile vrăjmaşilor
Şi-ale jefuitorilor.
21 Când Israel s-a dezlipit
De David, el şi-a rânduit,
În fruntea sa, un domnitor
Care-i al lui Nebat fecior.
Ieroboam, el s-a chemat,
Iar – cât fusese împărat –
Trase-n păcate, după el,
Întreg poporul Israel.
22 Israeliţii au făcut
Tot ceea ce ei au văzut
Că şi Ieroboam făcea,
Pe vremea când împărăţea.
Ei au urmat căile lui,
Stârnind mânia Domnului.
23 De-aceea, El i-a izgonit,
Aşa după cum a vestit
Prin robii Săi care veneau
În Israel şi proroceau.
Rob – în Asiria – astfel,
Ajunse-n urmă Israel
Şi – tot acolo – a rămas
Până acum, în acest ceas.
24 În Israel, acela care
Era-n Asiria mai mare,
Oameni – în urmă – a adus
Şi la Samaria i-a pus
Să locuiască. Ei erau
Din Babilon. Alţii veneau
Din Cuta, Ava şi Hamat,
În timp ce alţii au plecat
Tocmai de la Sefarvaim.
Pe toţi aceştia, îi găsim
În aşezările pe care,
Ţara Samariei le are.
25 Când au venit – la început –
De Dumnezeu nu s-au temut;
Dar nişte lei, El a trimis,
Care – mereu – i-a tot ucis.
26 Atunci, au mers la împărat
Şi-au zis: „Aicea ne-ai mutat,
Dar află precum că nu ştim,
Domnului ţării, să-I slujim.
De-aceea, lei, El a trimis,
Care mulţi oameni ne-au ucis.”
27 Atunci, cel care s-a aflat
Peste Asiria-mpărat,
A poruncit: „Adus să fie
Unul din preoţi, din robie.
Să meargă la Samaria
Şi în acel ţinut să stea,
Spre-a-mpărtăşi noroadelor,
Cum Domnului – din ţara lor –
Trebuie ca să Îi slujească,
Iar El să nu-i mai nimicească.”
28 Unii din preoţii luaţi
Robi şi-n Asiria mutaţi,
S-au reîntors în Israel
Şi se-aşezară la Betel.
În urmă, ei i-au învăţat
Pe oamenii cari s-au aflat
În ţara lor, ca tot mereu,
Teamă-a avea de Dumnezeu.
29 Dar neamurile şi-au văzut
De viaţa lor şi au făcut
Alţi dumnezei la cari slujeau
După credinţa ce-o aveau.
Idoli-aceia au fost duşi
Şi-apoi în temple au fost puşi,
Căci temple idoleşti avea –
Pe înălţimi – Samaria,
Zidite de Samariteni.
30 Oamenii Babilonieni,
Pentru Sucot-Benor slujeau,
Căruia i se închinau.
Zeul Nergal a fost făcut
De oamenii veniţi din Cut.
Zeul Aţima e urmat
De cei aduşi de la Hamat.
31 Nibhaz şi cu Tartac, slujiţi
Au fost de cei care-s veniţi
Din Ava. Astfel, îi găsim
Pe toţi cei din Sefarvaim
Că pentru zeii ce-i aveau,
În foc, copiii, şi-i ardeau.
Ei îl slujeau pe-Adramelec
Şi-asemeni pe Anamelec.
32 Aceste neamuri se-nchinau
Şi Domnului. Ele aveau
Preoţi ai înălţimilor,
Care erau din rândul lor.
Aceştia, jertfe, aduceau
În templele ce se aflau
Pe înălţimi. Oameni-acei
33 Slujeau acelor dumnezei,
Aşa cu au obişnuit
În ţara-n care-au locuit;
Dar Îi slujeau şi Domnului
Şi se-nchinau în faţa Lui.
34 Ăst obicei a fost păstrat,
De aceşti oameni, neschimbat:
Nu ţin porunca Domnului
Şi nu se-nchină-n faţa Lui,
Aşa precum ceruse El,
Copiilor lui Israel;
Nu ţin nici rânduiala lor,
Ce au avut-o, ca popor.
În felu-acesta, neschimbat,
Ei, până astăzi, s-au păstrat.
35 Aşa precum este ştiut,
Un legământ, Domnu-a făcut
Cu toţi fiii lui Israel,
Vorbindu-le în acest fel:
„Să nu aveţi alţi dumnezei,
Să nu vă închinaţi la ei,
Jertfe să nu le dăruiţi,
Şi nu cumva să îi slujiţi!
36 Iată ce trebuie apoi:
De Domnu, să vă temeţi voi,
Căci – din Egipt – aţi fost scăpaţi
De braţul Său. Lui vă-nchinaţi!
Jertfe, doar Lui să-I dăruiţi
Şi numai Lui să Îi slujiţi!
37 Păziţi tot ce v-a poruncit,
Tot ceea ce a rânduit.
Faceţi aşa precum v-a zis
Şi cum, în carte, este scris.
Iar, de alţi dumnezei – cumva –
Să nu se teamă cineva!
38 Mereu să-Mi împliniţi cuvântul!
Să nu uitaţi de legământul
Pe care l-am făcut cu voi,
Şi să-l păziţi, iar – mai apoi –
Să nu se teamă cineva,
De dumnezei străini, cumva.
39 Voi să vă temeţi – tot mereu –
Numai de Domnul Dumnezeu.
Atuncea, El vă ocroteşte
Şi de vrăjmaşi vă izbăveşte.”
40 Ei, însă, nu L-au ascultat,
Ci – mai departe – şi-au urmat
Doar obiceiul lor, ştiut,
Precum era la început.
41 Acele neamuri se temeau
De Dumnezeu, însă slujeau
Şi chipurilor lor cioplite,
Cari – din strămoşi – sunt moştenite.
Copiii lor – toţi – au făcut
În felu-n care au văzut
Că s-au purtat părinţii lor;
Şi până azi, acel popor
Nu este cu nimic schimbat,
Făcând precum a învăţat.