1 O boală gravă l-a lovit
Pe Ezechia, şi-a simţit
Că nu poate să se mai scoale
Din pat, iar moartea-i dă târcoale.
Atunci, prorocul Domnului –
Isaia – la porunca Lui,
La Ezechia a plecat
Şi-n acest fel, a cuvântat:
„Ascultă ceea ce a zis
Domnul, atunci când m-a trimis:
„Aşază-ţi casa-n rânduială,
Căci vei muri, fără-ndoială.”
2 Atunci, îndată, Ezechia,
Cu faţa albă ca hârtia,
Către perete s-a sucit
Şi-o rugăciune a rostit:
3 „Doamne, să-Ţi aminteşti de mine,
Căci eu am stat, mereu, cu Tine.
Eu am păşit pe a Ta cale,
Umblând ‘naintea Feţei Tale.
Credincioşie-am arătat,
Iar cugetul mi-a fost curat.
Neîncetat – cum ai văzut –
Doar lucruri bune am făcut!”
Când rugăciunea şi-a sfârşit,
Să plângă-amarnic, s-a pornit.
4 Isaia – care a plecat –
Numai puţin s-a-ndepărtat.
Când a ajuns în acel loc
Ştiut drept „curtea din mijloc”,
Cuvântul Domnului, de sus,
S-a pogorât la el şi-a spus:
5 „La Ezechia să te duci,
Căci vreau, al Meu cuvânt, să-i duci.
Întoarce-te acum la el
Şi-apoi, îi spune-n acest fel:
„Aşa vorbeşte Dumnezeu,
Cel al lui David: „Iată, Eu
Am auzit cum te-ai rugat
Şi am văzut că ai vărsat
Lacrimi amare-n faţa Mea.
Dar încurând, tu vei putea
Ca iarăşi sănătos să fii.
Peste trei zile, ai să vii
La Casa Domnului. Cu cale,
6 Găsesc ca anii vieţii tale,
Să îi lungesc. De-aceea vreau –
Ani – cincisprezece, să-ţi mai dau.
Pe toţi cei care locuiesc
Aici, am să îi izbăvesc
Din mâna-Asirienilor.
Cetatea, tu şi-al tău popor,
O izbăvire veţi avea.
Ea vine din pricina Mea
Şi a lui David, robul Meu.”
7 Cuvintele lui Dumnezeu,
Isaia le-a împărtăşit
Lui Ezechia. La sfârşit,
Isaia – către slujitor –
A zis, cu glas poruncitor:
„Du-te, şi-o turtă de smochine,
Degrabă, s-o aduci la mine!”
Slujbaşu-ndată a făcut
Aşa precum i s-a cerut.
Turta care a fost adusă,
Fost-a, pe umflătură, pusă,
Iar Ezechia – negreşit –
De boală, s-a tămăduit.
8 El, pe Isaia, l-a-ntrebat:
„Cum am să ştiu că, vindecat,
Voi fi de Domnul, iar apoi –
Peste trei zile – putea-voi
Să urc la Casa Domnului?”
9 Atuncea, împăratului,
Isaia îi răspunse-ndat’:
„Iată ce semn îţi va fi dat
Din partea Domnului: „Cum vrei
Să-şi facă umbra, drumul ei?
Cu zece trepte, verei să treacă
În faţă, sau vrei să se facă
Cu zece trepte înapoi?”
10 El s-a gândit şi-a zis apoi:
„Nu-i mare lucru să se facă
Umbra-nainte ca să treacă.
Deci zece trepte, mai apoi,
Să treacă umbra, înapoi.”
11 Atunci, Isaia s-a rugat,
Iar Dumnezeu, umbra, a dat –
Pe-al lui Ahab cadran solar –
Cu zece trepte-n urmă dar.
12 Când Berodac – care-i numit
Şi Baladan – a auzit
Că Ezechia e la pat
Zăcând, de boală încercat,
Un dar – îndată – i-a trimis
Şi o epistolă i-a scris,
Căci Berodac era cel care,
Pe Baladan, părinte-l are,
Iar tatăl său e aşezat,
În Babilon, drept împărat.
13 Când împăratul Ezechia
Primise darul şi solia,
El – solilor – le-a arătat
Lucruri de preţ ce-a adunat,
Argintul care îl avea
Şi aurul, de-asemenea.
Apoi, i-a dus să le arate
Şi mirodeniile-aflate
În a lui casă, la păstrare,
Şi undelemnu-acela care
Fusese scump. Le-a arătat
Şi locu-n care s-au aflat
Armele lui. Şi-n visterie,
Dusă a fost acea solie.
Oameni-aceia au văzut
Tot ce, în casă, a avut,
Tot ce era în visterie,
Precum şi pe a lui moşie.
14 Isaia-n urmă a intrat,
La Ezechia, şi-a-ntrebat:
„Ce au zis oamenii acei?
De unde oare-s veniţi ei?”
„Sunt dintr-o ţară-ndepărtată
Cari, Babilon, este chemată” –
Răspunse el, către proroc.
15 „Ce au văzut, în acest loc?” –
A vrut Isaia să mai ştie.
„Eu am purtat, acea solie,
Prin toată casa mea. Să ştii,
Că fost-am şi la visterii,
Unde – apoi – le-am arătat
Tot ceea ce am adunat.”
16 „Iată cuvântul Domnului!” –
Îi zise, împăratului,
Atunci, Isaia: „În curând,
17 Are să vină vremea când
Tot ce e-n casa ta aflat –
Tot ceea ce au adunat
Părinţii tăi – are-a fi dus
La Babilon”, căci Domnu-a spus.
18 „Ai tăi feciori, vor fi luaţi
Şi fameni fi-vor aşezaţi,
Drept slugi ale-mpăratului
Din ţara Babilonului.”
19 Atuncea, Ezechia-a zis:
„Cuvântul ce a fost trimis
Din partea Domnului – îţi spun –
Că pentru mine este bun.
Cât voi trăi, Domnul va face
Să fie linişte şi pace!”
20 Dar toate câte-au fost făcute
De Ezechia, nu-s trecute
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Care în Iuda au domnit?
Nu tot acolo-i amintit
Şi despre iazul său cel mare
Şi de acel canal prin care
Adus-a apele-adunate
În iazul său, până-n cetate?
21 Când Ezechia a murit
A fost şi el adăugit
La neamul său. În acest fel,
La tron – în Iuda – după el,
De-al său fecior a fost urmat,
Care, Manase, s-a chemat.