1 Pe vremea lui, se potrivea
Că Nebucadenţar domnea,
La Babilon, ca împărat.
El, la război, s-a ridicat,
Contra lui Ioiachim – cel care
Era, în Iuda, cel mai mare –
Şi l-a învins pe împărat;
Iar Ioiachim s-a arătat –
Timp de trei ani – de-ai fi supus,
Făcând mereu, tot ce i-a spus.
După trei ani, s-a răzvrătit,
2 Iar Dumnezeu a repezit
Asupra lui, cete-narmate
Cari, din Haldei, erau formate,
Din Sirieni şi Amoniţi
Şi-asemenea, din Moabiţi.
Cetele-acelea au căzut
Pe Ioiachim şi l-au bătut,
Să se-mplinească, negreşit,
Cuvântul Domnului, rostit
Prin gurile prorocilor,
3 Căci pe-al lui Iuda-ntreg popor,
Domnul voia să-l pedepsească,
Să-l lepede, să-l părăsească,
Din pricină că a văzut
Cât rău, Manase a făcut,
4 Şi pentru sângele vărsat –
Ce s-a vădit nevinovat –
Cu care, precum e ştiut,
Ierusalimul l-a umplut.
5 Dar toate câte-au fost făcute
De Ioiachim, nu sunt trecute
În cărţile Cronicilor
Ce sunt ale-mpăraţilor
Care în Iuda au domnit?
6 Când Ioiachim a adormit,
A fost şi el adăugat
La neamul său. L-au îngropat
Şi-apoi, în urmă-i, la domnie,
Al său fiu a urmat să vie,
Cari, Ioiachin, a fost chemat.
7 Cel care fost-a împărat
Peste Egipt, n-a mai ieşit
Din ţară, căci i-a fost răpit –
De împăratul cel pe care,
În frunte, Babilonu-l are –
Pământul ce se întindea
Pornind chiar de la albia
Pârâului Egiptului,
La matca Eufratului.
8 Când Ioiachin, la tron, venea,
Ani optsprezece împlinea,
Iar la Ierusalim a stat
Timp de trei luni, ca împărat.
Nehuşta, mama sa-i chemată.
Aceasta îl avea, drept tată,
Pe Elnatan, cari se vădea
Că din Ierusalim venea.
9 Asemenea tatălui său,
El a făcut ce este rău,
Astfel încât faptele lui
N-au fost pe placul Domnului.
10 În vremea ‘ceea, se brodea
Că Nebucadenţar domnea
În Babilon. Slujbaşii lui,
Contra Ierusalimului,
Cu oaste mare, au plecat
Şi-n urmă, l-au împresurat.
11 Pe când slujbaşi-nconjurau
Cetatea şi-o asediau,
Chiar Nebucadenţar – cel care
Era, în Babilon, mai mare –
Veni la faţa locului.
12 Aflând despre sosirea lui,
În grabă, Ioiachin s-a dus
Să îl întâmpine, supus.
Pe împărat, l-a însoţit
Chiar mama sa, şi-au mai venit
Şi căpetenii, slujitori,
Precum şi marii dregători.
Dar împăratul cel pe care,
În frunte, Babilonu-l are,
A poruncit a fi luat
Prins, al lui Iuda împărat.
Când Ioiachin prins ajungea,
Opt ani, ca împărat, făcea.
13 Apoi, cel care a domnit
În Babilon, a jefuit
Averea Casei Domnului
Şi-a casei împăratului.
A zdrobit vasele pe care
Templul lui Dumnezeu le are.
Vasele-acelea sfărâmate,
Din aur doar, erau lucrate,
De către Solomon, cel care
Fusese-n Israel, mai mare.
Acestea s-au înfăptuit,
Aşa precum a glăsuit,
Atunci, cuvântul Domnului.
14 Apoi, i-a dus în ţara lui,
Ca robi, pe cei ce i-a aflat
Că la Ierusalim au stat.
Vitejii, toţi, au fost luaţi
Şi în robie aruncaţi,
Iar căpeteniile toate
Şi ele roabe-au fost luate.
I-a înrobit şi pe teslari
Şi-asemenea şi pe fierari.
Cei care, robi, au fost luaţi,
La zece mii sunt număraţi.
Din al lui Iuda neam, scăpară
Cei mai săraci oameni din ţară.
Aceştia n-au fost strămutaţi,
Ci ei în ţară-au fost lăsaţi.
15 Pe Ioiachin, l-au însoţit –
Atunci când fost-a înrobit,
În Babilon – şi mama lui,
Nevestele-mpăratului,
Precum şi dregătorii cari
Erau, în ţară, cei mai mari.
Cu toţii, robi, au fost luaţi
Şi-apoi, în Babilon, mutaţi.
16 De-asemeni, fost-au înrobiţi
Războinicii cari, socotiţi
La şapte mii sunt număraţi.
Apoi, cei care-au fost luaţi
Din rândul cetei de teslari
Precum şi-a celei de fierari,
A fi o mie s-au vădit.
De-asemeni, robi s-au pomenit
Toţi oamenii buni de război.
Cu toţii au fost duşi apoi,
La Babilon. Ca împărat,
17 În Iuda, fost-a aşezat
Unchiul lui Ioiachin, cel care
Matania, drept nume, are.
Numele său a fost schimbat
Şi, Zedechia, s-a chemat.
18 Când Zedechia s-a suit,
Pe tron, în Iuda, şi-a domnit,
Ani douăzeci şi unu-avea
Şi la Ierusalim şedea.
Ani unsprezece-a adunat,
Pe scaunul de împărat.
Fusese, Hamutal, chemată
Măicuţa lui, iar al ei tată
E Ieremia, acel care,
Obârşie în Libna-şi are.
19 La fel ca-naintaşul său –
Ca Ioiachim – el, numai rău,
Faţă de Domnul, a făcut,
Iar Domnului nu I-a plăcut.
20 Toate câte s-au întâmplat,
S-au petrecut căci, mâniat,
Fusese Domnul, precum ştim,
Pe Iuda şi Ierusalim.
Şi Zedechia s-a vădit,
În urmă, de-a fi răzvrătit
Contra-mpăratului pe care,
În frunte, Babilonu-l are.