1 Era al cincisprezecelea
An de domnie, ce-l făcea
Tiberiu Cezar; dregător,
Peste ţara Iudeilor,
Fusese pus Ponţiu Pilat;
Irod era înscăunat
Cârmuitor, în vremea ‘ceea,
Peste micuţa Galileea,
Iar peste al Ituriei
Ţinut, şi al Trahonitei –
La fel, peste Lisania –
Frate’ său, Filip, stăpânea,
Căci le era cârmuitor,
Şi-al Abilenei domnitor;
2 Caiafa şi Ana slujeau,
La Templu – mari preoţi erau.
Deci iată, în acele zile –
Aflăm din ale Bibliei file –
Că Domnul şi-a trimis solia,
Feciorului lui Zaharia,
Aflat, atuncea, în pustie.
Astfel, fu pregătit să vie
3 Ioan, să propovăduiască,
Lumii, mila dumnezeiască.
Prin părţile Iordanului,
Despre-ndurarea Domnului,
El a vorbit. Orice fiinţă,
Chemată-a fost, la pocăinţă,
Ce prin botez, dă tuturor,
Iertare a păcatelor.
4 Astfel, Ioan a împlinit
Tot ceea ce s-a prorocit.
Despre Ioan, Isaia scrie:
„Glasul ce strigă în pustie:
„Pregătiţi calea Domnului
Şi neteziţi cărarea Lui!
5 Oricare vale-i astupată
Şi orice culme-i nivelată;
Căile strâmbe-s descâlcite
Şi vor fi drepte; netezite
Fi-vor de-acum drumurile,
6 Şi-astfel, toate făpturile
Au să privească, tot mereu,
Iertarea de la Dumnezeu.”
7 Multor noroade adunate,
La el, spre a fi botezate,
Ioan le-a zis: „De ce veniţi,
Pui de năpârci? Vreţi să fugiţi,
Azi, de mânia viitoare?!
Cine vă-nvaţă, astfel, oare?
8 Vă spun, ca să aveţi ştiinţă:
Aduceţi rod de pocăinţă!
Să nu gândiţi, ca un nebun,
„Avram ni-e tată”, căci vă spun:
Domnul, din aste pietre, vii,
Pentru Avram, ridică fii.
9 Iată securea, fraţilor,
La rădăcina pomilor,
A fost înfiptă! Va cădea
Acel pom, ce nu va avea
Roadele bune – e tăiat
Şi-apoi, în foc, e aruncat!”
10 După ce vorba-i ascultară,
Noroadele îl întrebară:
„Ce spui? E tare neplăcut;
Ne-nvaţă dar, ce-i de făcut?”
11 „Cel care, două haine, are,
Una s-o dea celui ce n-are!
Cel ce mâncare-o fi având,
S-o-mpartă cu cel ce-i flămând!” –
A spus Ioan, norodului.
12 Atunci, veniră-n faţa lui,
Şi nişte vameşi, întristaţi,
Dorind să fie botezaţi,
Zicându-i: „Iată, şi noi vrem,
Botezul; însă, ce putem
A face, spre-a fi botezaţi?”
13 El le-a răspuns: „Să nu luaţi
Nimic, celor ce-i vămuiţi,
Peste porunca ce-o primiţi!”
14 Nişte ostaşi, la rândul lor,
L-au întrebat pe-nvăţător:
„Ce zici, de-ale noastre purtări?”
„Nu stoarceţi, prin ameninţări,
Nimica, de la nimenea!
Nu-nvinuiţi, de-asemenea,
Pe nimeni, pe nedrept! Să ştiţi,
Cu leafa, să vă mulţumiţi!”
15 Pentru că lumea se gândea
Căci cel ce astfel le vorbea
Este Hristos, Ioan a spus:
16 „Botez, cu apă, v-am adus,
Dar Cel care în urmă-mi vine,
E mai puternic decât mine.
Iar eu vă spun – luaţi aminte –
Cureaua-I, de la-ncălţăminte,
Să I-o dezleg, vrednic, nu sânt.
Când va veni, cu Duhul Sfânt
Şi foc, are să vă boteze.
17 Curând, El vine! Să lucreze,
În a Lui arie, e gata!
În mână, Îşi are lopata:
Va curăţa ogorul, iar
Grâul, îl strânge, în grânar,
În timp ce pleava, adunată,
În flăcări, fi-va aruncată.”
18 Astfel, noroadelor vorbea
Ioan, şi Evanghelia,
O răspândea, neîncetat.
Multe îndemnuri a mai dat,
Gloatei, ce-n jurul său era.
19 Doar pe Irod, el îl mustra,
Pentru păcatul său cel mare –
Cel cu Irodiada – care,
Era a lui Filip soţie.
Filip, aşa precum se ştie,
Fusese al lui Irod frate.
La multele sale păcate,
20 Irod şi-a mai adăugat,
Când, pe Ioan, l-a-ntemniţat.
21 Când cu norodul a sfârşit
De botezat, a şi venit
Iisus, în vale, la Iordan,
Primind botezul lui Ioan.
În timp ce se ruga Iisus,
S-a deschis cerul, iar de sus,
22 În chip trupesc, de porumbel,
Duhul venit-a peste El
Şi-un glas, puternic, răspicat –
Atunci – din cer, a cuvântat:
„Tu Îmi eşti Fiul prea iubit:
Plăcere-n Tine, Mi-am găsit!”
23 Iisus aproape a făcut
Treizeci de ani, când a-nceput
Să-mpartă-nvăţătura Lui,
Cu dragoste, norodului.
Cum cei din vremea Lui Îl ştiu,
El fost-a al lui Iosif fiu,
24 Şi al lui Eli şi Matat,
Levi şi Melhi, precedat
De Ianai, Iosif, Matatia,
25 Amos, Naum; iar seminţia
Merge prin Esli, precedat,
De Nagai – fiu al lui Maat;
26 Matatia, ce-i fiul lui
Semei, care-i feciorul lui
Ioseh, Ioda şi Ioanan;
27 Ajungem dar – din an, în an –
La Resa şi Zorobabel
Ce-i fiu al lui Salatiel,
28 Neri, Melhi, Adi, Cosam
Care-i fiul lui Elmadam,
Cel care e fiul lui Er,
29 Al lui Iisus şi Eliezer,
Al lui Iorim şi-al lui Matat
Care fusese precedat
30 De Levi, Simeon, Iuda,
Iosif, Ionam; îi preceda
Eliachim ce-i fiul lui
31 Melea, Mena feciorul lui
Matata, Natan, David care
32 E al lui Iese fiu şi-i are
Pe Iobed, Booz şi Salmon
Înaintaşi, pe Naason,
33 Aminadab, Admin, Arni,
Esrom, Fares, Iuda; veni
34 Iacov, Isac, Avram, Tara,
Nahor; ‘nainte mai era
35 Seruh, Ragau, Falec al lui
Eber, Sala, Cainam al lui
36 Arfaxad, Sem, Noe-acela
Al lui Lameh, Matusala,
37 Enoh, Iared, Maleleel,
38 Cainan, Enos care – şi el –
E al lui Set fecior şi care –
Părinte – pe Adam îi are.
Şi-astfel, mergând pe neam, mereu,
Iisus e al lui Dumnezeu.