1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Atunci când are cineva,
Pe pielea trupului, ceva,
Ca o pecingine, sau are
O umflătură, sau apare –
Întâmplător – o albă pată
Ce poate fi asemănată
Cu rana leprei, va fi dus
Şi-n faţa preotului, pus.
Deci la Aron, să-l duceţi voi,
Sau la ai săi feciori. Apoi,
3 Rana să fie cercetată
De preot. Dacă se arată
Că păru-n rană s-a albit
Şi dacă ea s-a adâncit,
Atuncea rana apărută,
De către lepră e făcută.
Omul acela, declarat,
Va fi, de preot, necurat.
4 Dar dacă rana cercetată
De către preot, nu se-arată
Că-n piele s-ar fi adâncit
Şi dacă părul nu-i albit,
O săptămână-nchis să fie
Omul rănit. Când o să vie
5 A şaptea zi, preotul are
Să facă, iar, o cercetare;
Şi dacă i se va părea
Că, pe loc, rana ar şedea –
Deci dacă ea nu a crescut
Şi de asemeni, n-a scăzut –
Îl va închide pe om, iar,
O săptămână. Aşadar,
6 A şaptea zi, apoi, el are
A face-o nouă cercetare,
Iar dacă rana n-a crescut –
Ci dimpotrivă, a scăzut –
Va declara că e curat
Omul pe cari l-a cercetat.
7 Dacă pecinginea s-a-ntins
Şi-n juru-i, piele a cuprins –
După ce omul, drept curat,
A fost, de preot, declarat –
Va trebui, de voie bună,
În urmă, ca să se supună,
La cercetări, încă odată.
8 Deci rana fi-va cercetată,
Din nou, de preot. De s-a-ntins
Pecinginea şi a cuprins
Pielea din jur, e declarat
Omul acela, necurat,
Pentru că rana s-a vădit
A fi de lepră, negreşit.
9 Dacă pe cineva, apare
Rana de lepră, omul are
Să fie, de îndată, dus
Şi-n faţa preotului, pus.
10 Acesta îl va cerceta
Şi dacă el va constata
Că omului i-a apărut
O umflătură ce-a făcut
Ca păr şi piele să se-albească –
Pe-al ei cuprins – şi să vădească,
În ea, urmă de carne vie,
11 Atuncea trebuie să ştie
Că acel om a dobândit
O lepră care s-a-nvechit.
Preotul este obligat
Să îl declare necurat.
Să nu-l închidă aşadar,
Căci nu mai este necesar
Acum, pentru că s-a vădit
Că necurat e, negreşit.
12 Dar este altă socoteală,
Când lepra face o spuzeală,
Acoperind, cu-a ei culoare –
Din cap şi până la picioare –
Pielea celui ce-i bănuit
Cum că, de lepră, e lovit.
La preot, se va arăta,
13 Şi-acesta îl va cerceta;
Iar dacă a descoperit
Că lepra a acoperit
Tot trupul celui cercetat,
Să îl declare-apoi, curat.
Fiindcă pielea-i s-a albit,
El, drept curat, e socotit.
14 Dar când găsită o să-i fie,
Având pe piele, carne vie,
Omul acela, necurat,
15 Va fi, de preot, declarat,
Căci carnea vie-i necurată
Şi prin ea, lepra se arătă.
16 Dacă se schimbă carnea vie
Şi iarăşi, albă o să fie,
La preot, să se-nfăţişeze.
17 Acesta să îl cerceteze,
Iar dacă preotu-a văzut
Că rana, albă, s-a făcut,
Să îl declare, imediat,
Pe omu-acela, drept curat.
18 Dacă pe piele-i răsărită
O bubă ce-i tămăduită
19 Apoi, şi-n locul ei apare
O pată albă la culoare –
Sau de un alb mai colorat
Cu roşu – omul, imediat,
La preot, să se-nfăţişeze.
20 Acesta să îl cerceteze.
De-n piele s-a mai adâncit
Pata, iar părul s-a albit,
El trebuie să îl declare
Drept necurat, pentru că are
Rană de lepră-n buba lui.
21 Dacă culoarea părului –
În acea pată – n-a albit,
Dacă ea nu s-a adâncit
În piele, ci a mai scăzut
Faţă de cum, la început,
Fusese pata arătată,
Omul să fie-nchis, îndată
Şi singur, astfel, să rămână
El, vreme de o săptămână.
22 Dacă cumva, pata s-a-ntins
Şi-n juru-i, piele a cuprins,
De preot, fi-va declarat
Omul acela, necurat.
23 Dar dacă pata nu s-a-ntins
Şi-n juru-i, piele, n-a cuprins,
E semnul unei răni, uscată,
În locu-n care-a fost aflată
Buba, iar omul, drept curat,
Va fi, de preot, declarat.
24 Când omul are, într-un loc,
Pe pielea sa, urme de foc –
Deci o arsură – după care,
În locul urmei îi apare
O pată albă imediat –
Sau alb, cu roşu colorat –
La preot, să se-nfăţişeze.
25 Acesta să îl cerceteze,
Iar dacă părul s-a albit
Şi pata s-a mai adâncit,
Să ştie cum că lepră are
Şi, necurat, să îl declare.
Astfel, arsura – negreşit –
Rană de lepră, s-a vădit.
26 Dacă preotul a văzut,
Cum că arsura a scăzut,
Că păru-n ea nu s-a albit,
Iar rana nu s-a adâncit,
Să îl închidă-o săptămână
Şi singur, omul să rămână.
27 A şaptea zi, va fi chemat,
De preot, pentru cercetat.
Iar dacă pata s-a întins
Şi piele-n juru-i a cuprins,
Cel care fost-a cercetat
Luat va fi, drept necurat,
Pentru că rana s-a vădit,
A fi de lepră, negreşit.
28 Dar dacă pata nu s-a-ntins
Şi piele-n juru-i n-a cuprins,
Şi dacă ea nu a crescut –
Ci dimpotrivă, a scăzut –
Este o rană dovedită,
Că din arsură-i provenită.
29 Atunci când întâmpla-se-va,
Rană, să aibă cineva,
Pe cap sau barbă, negreşit,
La preot, trebuie venit,
Indiferent de e bărbat
Ori e femeie. Cercetat,
30 Va fi, atunci, omul acel,
De către preot, în ăst fel:
Dacă rana s-a adâncit
Şi păr subţire-ngălbenit
Are în ea, ca necurat
Să-l dea pe omul cercetat.
Râie de cap, poate avea –
Sau barbă – ori asemenea,
Lepră să aibă-i cu putinţă.
31 Când preotul, cu-a lui ştiinţă,
Vede că rana s-a oprit
Şi-n piele nu s-a adâncit,
Şi când de-asemeni, a văzut
Că-n ea, păr negru n-a crescut,
Să îl închidă-o săptămână,
Pe om ca, singur, să rămână.
32 Să-l cheme să se-nfăţişeze,
A şaptea zi, să-l cerceteze;
Şi dacă râia nu s-a-ntins
Şi dacă în al ei cuprins,
Părul nu s-a îngălbenit
Şi dacă nu s-a adâncit
Rana, în pielea celui care,
33 Râie, la cap, să aibă pare,
După ce are ca să-l vadă,
Omul trebuie să se radă.
Locul de râie doar cuprins,
Are să-l lase neatins.
Apoi – de preot – închis, iară,
Omul va fi, a doua oară,
Un timp de înc-o săptămână,
În care, singur, să rămână.
34 Să-l cheme să se-nfăţişeze,
A şaptea zi, să-l cerceteze;
Şi dacă râia nu s-a-ntins
Şi-n juru-i, piele, n-a cuprins,
Şi dacă nu s-a adâncit
În piele, omul – negreşit –
Are să fie declarat,
De către preot, drept curat.
Să-şi spele haina omu-acel
Şi-apoi, curat, va fi, astfel.
35 Dar dacă râia s-a întins
Şi piele-n juru-i a cuprins –
După ce omul, declarat
A fost, că este drept curat –
36 Din nou, să se înfăţişeze,
La preot, ca să-l cerceteze.
Iar dacă râia s-a întins
Şi piele-n juru-i a cuprins,
Atunci, preotu-n rana lui,
Să nu mai cate păr gălbui,
Ci să-l declare necurat.
37 De-i pare că, pe loc, a stat
Râia aceea şi-a văzut,
Că-n ea, păr negru n-a crescut,
Omul acela-i vindecat.
Deci să-l declare drept curat.
38 Atunci când întâmpla-se-va,
Pete, să aibă cineva,
Pe trup, cari albe s-au vădit,
La preot trebuie venit,
Indiferent de e bărbat
Sau e femeie. Cercetat
39 Va fi, atunci, omul acel,
De către preot, în ăst fel:
Dacă pe pielea trupului,
Sunt pete – de un alb gălbui –
Acestea, fără îndoială,
Sunt pete ce-au făcut spuzeală,
Pe pielea celui cercetat.
Deci acel om este curat.
40 Când unui om îi va cădea
Părul, iar el va rămânea
Pleşuv, să ştiţi că e curat.
41 Dacă, în faţă, i-a picat
Părul, pleşuv e, din ‘nainte,
Şi e curat. Luaţi aminte
42 Şi-atent să cercetaţi apoi:
Dacă-n ‘nainte sau ‘napoi
Este pleşuv şi-o rană are,
Cari alb roşcată-i la culoare,
Veţi şti că e – fără-ndoială –
O lepră ce-a făcut spuzeală,
În partea ce s-a pleşuvit.
43 Să-l cerceteze, negreşit,
Preotu-n urmă. De găseşte,
Pe partea care se vădeşte
A fi pleşuvă mai apoi –
Fie-n ‘nainte sau ‘napoi –
O umflătură, rană care
E alb roşcată la culoare –
Şi poate fi asemănată
Cu lepra cari, pe trup, se-arată –
44 Să ştie că omul acel
Este lepros şi-n acest fel,
El trebuie ca, necurat,
A fi, de preot, declarat.
45 Leprosul care e atins
De astă rană, înadins,
Cu capul gol, mereu, va sta.
Doar peste barbă, va purta
O-nvelitoare, ne-ncetat.
Straiul său fi-va sfâşiat
Şi-n orice loc va fi venit,
El va striga, necontenit:
„Sunt necurat! Sunt necurat!”
46 Până când fi-va vindecat,
El, necurat, va rămânea
Şi singur, trebuie să stea;
Afară, o să trebuiască –
Din tabără – să locuiască.”
47 „Atunci când întâmpla-se-va
Că se va arăta, cumva,
O rană ce s-a dovedit
A fi de lepră – negreşit –
Pe-o haină care e făcută
Din lână sau din in ţesută,
48 Sau în urzeală folosită,
În bătătura împletită
Din in ori lână, sau – cumva –
Este o piele, ori ceva
Care, din piele, s-a făcut,
49 Şi dacă rana s-a văzut
Că e verzuie la culoare –
Sau roşiatică apare –
Pe haină, piele, în urzeală,
În bătături, fără-ndoială
Că astă rană se vădeşte
De lepră-a fi şi trebuieşte
Ca preotului, de îndată,
Apoi, să-i fie arătată.
50 Preotul o va cerceta,
Iar lucru-acel, apoi, va sta
Închis, timp de o săptămână.
Acolo are să rămână,
51 Până-n a şaptea zi în care,
Se face-o nouă cercetare.
Iar dacă rana s-a întins
Pe haină, piele, şi-a cuprins
Şi bătăturile acele –
Din lână, in – lucruri de piele,
Rana aceea e vădită
Că este lepră învechită;
Iar lucrul ce s-a cercetat,
Este un lucru necurat.
52 Să ardeţi haina necurată,
Sau bătătura ce-i lucrată
Din in sau lână; iar apoi
Să ardeţi şi urzeala voi.
Să ardeţi lucrurile-acele
Care făcute sunt, din piele.
Toate, le strângeţi, la un loc,
Căci trebuiesc arse, în foc.
53 Dar dacă rana nu s-a-ntins
Pe haină şi nu a cuprins
Urzeli sau bătături, şi-acele
Haine şi lucruri ce-s din piele,
54 Acestea trebuiesc luate,
Urmând apoi, a fi spălate,
Pe părţile ce-au fost atinse
Şi care-au fost, de răni, cuprinse.
Apoi, închise, să rămână,
Din nou, încă o săptămână.
55 Preotu-apoi se va uita,
Atent şi iar va cerceta
Rana ce-ntâi a fost spălată,
Şi dacă nu va fi schimbată –
Aceasta – la înfăţişare
Şi nu s-a-ntins, după spălare,
Lucrul acela-i necurat.
Deci ars să fie, imediat,
Căci poate-o parte-a lucrului –
Pe faţa sau pe dosul lui –
Ros ca să fie, a ajuns,
De lepra care l-a pătruns.
56 Dar dacă preotu-a văzut
Că rana ‘ceea a scăzut
După ce-ntâi a fost spălată,
Are s-o rupă, de îndată,
Din haină, din lucrul de piele,
Din bătăturile acele
Şi, de asemeni, din urzeală.
57 Dacă mai iese la iveală
În bătăturile acele,
În lucruri care sunt din piele,
Sau dacă iese în urzeală,
Înseamnă că e o spuzeală
De lepră care a atins
Lucrul, şi trebuie aprins;
Deci lucrurile, într-un loc,
Duse vor fi şi arse-n foc.
58 Haina, sau lucrul cel de piele,
Ori bătăturile acele,
Urzeala care s-au spălat
Şi de pe cari s-a observat
Că rana leprei a pierit,
Să se mai spele, îndoit;
Deci să se spele, bunăoară,
Lucrul acel, a doua oară.
După ce-a fost astfel spălat,
Lucrul acela e curat.
59 Aceasta-i legea ce priveşte
Rana de lepră ce loveşte
Haine de lână, in sau piele,
Ori bătăturile acele,
Urzelile pe cari le are,
Sau lucrurile oarecare.
Prin astă lege, declarate,
Curate sunt, sau necurate.”