1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit,
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Îţi dau acum, o lege care
E pentru cel ce, lepră, are.
În ziua curăţirii lui,
Dus trebuie, preotului.
3 Din tabără – cum ştiţi şi voi –
Acesta va ieşi apoi,
Să-l cerceteze pe lepros.
Dacă-l găseşte sănătos,
4 Va porunci a fi luate,
Din păsări care sunt curate,
Două bucăţi; să fie vii.
Voiesc apoi ca să mai ştii
Că, lemn de cedru, trebuieşte,
Pentru cel cari se curăţeşte.
Cârmâz, isop de-asemenea,
Va trebui ca să mai ia.
5 O pasăre veţi lua voi,
Pe care-o junghiaţi apoi,
În vasu-anume pregătit
Cari, din pământ, e întocmit
Şi, într-o apă curgătoare,
E aşezat. Preotul are
6 Să ia cârmâz, pasărea vie,
Cedrul, isopul şi să vie
Să le înmoaie-n vasul care
Este în apa curgătoare,
În sângele păsării dată
Întâi, cari fost-a junghiată.
7 De şapte ori va fi stropit
Omul cari este curăţit
De lepra ce l-a încercat.
Să îl declare-apoi curat,
Iar pasărea care e vie,
Eliberată o să fie,
8 Pe câmp. Cel ce s-a curăţit
Să-şi spele haina, negreşit,
Să-şi radă părul şi scăldat
Să fie, pentru-a fi curat.
În urmă, poate ca să vie
În tabără, însă să ştie
Că trebuie ca să rămână –
Afar’ din cort – o săptămână.
9 A şaptea zi – precum socot –
Din nou, să-şi radă părul tot –
Şi cap şi barbă, după care,
Sprâncenele. În urmă, are
Să-şi scalde trupul; îmbăiat
Astfel fiind, va fi curat.
10 A opta zi, omul să ia,
Doi mieluşei; de-asemenea,
Va mai lua o oaie care
Numai un an de zile are.
Mieii şi oaia – să se ştie –
Fără cusur doresc să fie.
Iar dintr-o efă de făină,
Cu trei zecimi, el să mai vină,
Căci floarea de făină are
Dată a fi, dar de mâncare,
Cu untdelemn amestecat.
Ulei mai trebuie luat –
Un log (adică un pahar) –
Să însoţească acest dar.
11 Preotu-n urmă trebuieşte,
Pe cel care se curăţeşte,
Să-l ducă-n faţa Domnului,
Cu toate darurile lui,
La uşa cortului chemat
„Al întâlnirii”, de îndat’.”
12 Preotu-apoi, un miel, să ia,
Jertfă de vină, ca să-l dea.
Mielul să fie însoţit
De untdelemnul dăruit.
Acestea fi-vor legănate,
Mai înainte de-a fi date,
Pentru că daru-nfăţişat
Este un dar ce-i legănat.
13 S-aducă mielu-n locul sfânt –
Deci unde dobitoace sânt
Aduse-a fi sacrificate,
Pentru a fi, drept jertfe, date.
Acolo fi-va-njunghiat
Mielul care a fost luat.
Al preotului o să fie
Acesta, căci – precum se ştie –
Al său e orice dobitoc
Adus ca jertfă-n acel loc,
Fie că jertfa este dată
De ispăşit, sau e luată
Jertfă de vină. Să se ştie
Că acest lucru o să fie,
Pentru Israel, pe pământ,
Un lucru care e prea sfânt.
14 Sângele jertfei cu menire
De jertfă pentru ispăşire,
Va fi luat de preot care,
Apoi cu el, să ungă are,
Pe omul cari s-a curăţit,
Aşa cum este rânduit,
Aşa precum Eu v-am cerut:
Urechea dreaptă la-nceput –
Pe vârful ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care,
Degetul mare e şi el –
De la piciorul drept – la fel,
Cu sânge, uns. Preotu-apoi,
15 Se va întoarce înapoi
Ca, untdelemn, din log, să ia.
În palma stângă, va avea
Să-şi toarne din uleiu-acel.
16 Să-şi moaie degetul în el
Şi să stropească-n faţa Lui –
Adică-n faţa Domnului –
De şapte ori deci, după care,
17 Cu untdelemnul ce-l mai are
În palma stângă, să-l stropească,
Pe cel ce-o să se curăţească,
Aşa precum este cerut:
Urechea dreaptă, la-nceput –
Moalele ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care,
Degetul mare e şi el –
De la piciorul drept – la fel,
Uns cu ulei. Ungerea lui
Va fi deasupra sângelui
Jertfei de vină, ce s-a dat.
18 Restul uleiului, aflat
La preot – deci în palma lui –
Va fi, pe capul omului,
Care acum s-a curăţat
De lepra lui, apoi turnat.
Preotul, prin a sa menire,
Are să facă ispăşire
Apoi, în faţa Domnului.
19 S-aducă jertfa omului,
Care acum s-a curăţit,
Ca jertfă pentru ispăşit
Şi să îi facă ispăşire,
Aşa cum e a lui menire.
În urmă, fi-va-njunghiată
A doua jertfă ce-a fost dată,
Adică mielul ce-l socot
Să-Mi fie ardere de tot.
20 Să ducă jertfa pe altar
Şi să-i alăture un dar,
Care e dat pentru mâncare,
Iar la sfârşit, preotul are –
Aşa cum e a lui menire –
Ca să îi facă ispăşire,
Celui care s-a vindecat
Şi astfel, el va fi curat.
21 Dacă-i sărac omul acel,
S-aducă doar un singur miel;
Cu-acesta, trebuie să vină,
Să îl dea jertfă pentru vină.
De preot, el va fi luat –
După ce-ntâi l-a legănat –
Să facă pentru omu-acel,
O ispăşire-n acest fel.
Deci dacă e sărac şi n-are,
Să ia din a făinii floare,
Doar o zecime-amestecată
Cu untdelemn şi frământată.
Un log de untdelemn să ia
Şi preotului să îl dea.
22 După cum poate omu-acel,
Să ia doi pui de porumbel,
Sau poate două turturele.
Drept jertfe-s păsările-acele:
Una să aibă drept menire
De jertfă pentru ispăşire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
23 A opta zi când o să fie,
Cu-aceste lucruri, el să vie
Şi pentru curăţirea lui,
O să le dea preotului.
Aceste lucruri vor fi date
La uşa cortului. Luate
Vor fi, din mâna omului,
Acolo-n faţa Domnului.
24 Mielul pe care o să-l dea
Jertfă de vină, să îl ia
Preotu-n urmă, însoţit
De untdelemnul dăruit.
Acestea când vor fi luate,
Trebuie-a fi şi legănate,
În faţa Domnului, de-ndat’,
Căci darul este legănat.
25 Să-njunghii mielul ce-o să ţină
Locul de jertfă pentru vină,
Iar al său sânge, adunat,
La preot, trebuie-a fi dat.
El o să-l ieie, după care,
Cu sânge să îl ungă are,
Pe omul cari s-a curăţit
Aşa cum este rânduit,
Aşa precum a fost cerut:
Urechea dreaptă, l-a-nceput –
Pe vârful ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care,
Degetul mare e şi el –
De la piciorul drept – la fel,
Cu sânge, uns. Preotu-apoi,
26 Se va întoarce înapoi
Ca, untdelemn, din log, să ia.
În palma stângă, va avea
Să-şi toarne din uleiu-acel.
27 Degetul drept, să-şi vâre-n el
Şi să stropească-n faţa Lui –
Adică-n faţa Domnului –
De şapte ori deci, după care,
28 Cu untdelemnul ce-l mai are
În palma stângă, să-l stropească
Pe cel ce-o să se curăţească,
Aşa precum este cerut:
Urechea dreaptă, la-nceput –
Marginea ei – degetul mare
Al mâinii drepte, după care,
Degetul mare e şi el –
De la piciorul drept – la fel,
Uns cu ulei. Ungerea lui
Va fi deasupra sângelui
Jertfei de vină, ce s-a dat.
29 Restul uleiului aflat
La preot – deci în palma lui –
Va fi, pe capul omului,
Care acum s-a curăţat
De lepra lui, apoi, turnat.
Preotul, prin a sa menire,
Are să facă ispăşire
Apoi, în faţa Domnului.
30 După putere omului,
Un porumbel, el să mai dea,
Sau poate şi o turturea.
31 O pasăre are menire
De jertfă pentru ispăşire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Aşa cum e a lui menire,
Preotul face ispăşire,
Pentru-acel om, în faţa Lui –
Adică-n faţa Domnului.
32 Această lege vi s-a dat,
Pentru cel cari s-a curăţat,
De lepra lui şi cari nu poate
S-aducă lucrurile toate –
Adică tot ce-i rânduit,
Pentru că fost-a curăţit.”
33 Domnul, lui Moise, i-a vorbit –
Şi lui Aron – şi-a poruncit:
34 „Atuncea când o să intraţi
În Canaan, când o să staţi
În ţara de cari aveţi ştire
Că vă voi da-o-n stăpânire,
De cumva întâmpla-se-va,
Pe-o casă, să trimit, cumva,
O rană care se vădeşte
A fi de lepră, trebuieşte
35 Ca omul care-n ea va sta,
La preot, a se prezenta,
Pentru a-i spune: „Mi se pare
Că a mea casă-o rană are.”
36 Acesta – pân’ nu intră-n ea –
Poruncă trebuie să dea,
Ca să se scoată tot, afară,
Să nu se-ntâmple, bunăoară,
Ca tot ce-n casă s-a aflat,
Să fie-n urmă, necurat.
Doar după ce goală-i lăsată,
De preot, fi-va cercetată.
37 El va privi la rana care,
Pe-ai săi pereţi, casa o are.
De au să fie observate
Nişte gropiţe colorate –
Verzui, cu roşu împletit –
Care, în zid, s-au adâncit,
38 Să-ncuie casa. Să rămână,
Închisă, timp de-o săptămână.
39 A şaptea zi, preotul are
Să facă-o nouă cercetare.
De va vedea că s-a întins
Rana şi-n jur, zid, a cuprins,
40 Va porunci ca să se scoată,
Din locu-acela, piatra toată.
Pietrele trebuie luate
Şi scoase-afară din cetate,
Iar locu-n cari s-au aruncat,
Are să fie necurat.
41 Se rade tencuiala toată,
Căci trebuie ca să se scoată
Apoi, cu pietrele luate,
Afară din acea cetate.
Iar locu-n cari s-a aruncat,
Are să fie necurat.
42 Să poruncească să se-adune,
Pietre, din nou, pentru-a se pune
În locul celor necurate,
Care au fost, din zid, luate,
Iar casa astfel primenită,
Trebuie – toată – tencuită.
43 Dar dacă rana va apare
Când s-a sfârşit astă lucrare –
Când pietre s-au înlocuit
Şi când pereţi s-au tencuit –
44 Preotul se va-ntoarce-n ea.
Atuncea, dacă va vedea
Că rana leprei s-a întins
Şi că pereţi noi a cuprins,
Va şti că lepra-i învechită,
Iar casa fi-va părăsită,
Pentru că este necurată.
45 Casa să fie dărâmată,
Iar tencuiala să se ia –
Şi lemnul ei asemenea –
Căci toate fi-vor lepădate,
Îndat’, afară din cetate.
Locul în cari s-au aruncat,
Are să fie necurat.
46 Dacă se va-ntâmpla, cumva,
Să intre-n casă cineva,
Cât timp e-nchisă, să se ştie
Că necurat are să fie,
Până când se va fi-nserat.
47 Cel care-n casă s-a culcat,
Să-şi spele haina, negreşit.
La fel şi cel care-a dormit,
Cumva, în casele acele:
Şi-acela, hainele, să-şi spele.
48 Când preotul se-ntoarce-n ea,
Iar rana pe cari o avea,
Pe-ai ei pereţi, nu s-a întins
Şi-n juru-i, ziduri, n-a cuprins,
După ce fi-va-nlocuită
Piatra, iar casa tencuită,
Să o declare drept curată,
Căci rana este vindecată.
49 Iată ce trebuie-mplinit,
Pentru al casei curăţit:
Întâi vor trebui luate,
Din păsări care sunt curate,
Două bucăţi. Să se mai ia
Cârmâz, isop. De-asemenea,
Şi lemn de cedru trebuieşte
La casa ce se curăţeşte.
50 O pasăre veţi lua voi,
Pe care-o junghiaţi apoi,
În vasu-anume pregătit
Cari, din pământ, e întocmit
Şi într-o apă curgătoare,
E aşezat. Preotul are
51 Să ia cârmâz, pasărea vie,
Cedrul, isopul şi să vie
Să le înmoaie-n vasu-n care
Este în apa curgătoare,
În sângele păsării dată
Întâi, cari fost-a junghiată.
De şapte ori va fi stropită
Casa cari este curăţită.
52 Deci pentru-a casei curăţare,
Trebuie apă curgătoare,
Sângele păsării jertfite;
De-asemeni, fi-vor folosite
Cedru, cârmâz precum se ştie,
Isop şi pasărea cea vie.
53 Păsării vii, drumul, să-i daţi.
Pe câmp – afară – s-o lăsaţi,
Ca să se-nalţe peste fire.
Astfel va face ispăşire,
Pentru-acea casă curăţată,
Iar ea, atunci, va fi curată.
54 Aceasta-i legea privitoare
La rana leprei, când apare,
În orice loc. De-asemenea,
Şi pentru râie-i dată ea –
Pentru cea cari, pe cap, apare.
55 Această lege-i privitoare,
Apoi, la lepra hainelor,
La fel şi la a caselor;
56 La umflăturile crescute,
Dar şi la petele-apărute;
Şi la pecingini – s-aveţi ştire –
Legea mai face referire.
57 Această lege va fost dată,
Căci doar prin ea, vi se arată
Dacă un lucru e curat,
Sau dacă este necurat.
Deci astă lege, voi să ştiţi,
La lepră, să o folosiţi.”