1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit –
Şi lui Aron – şi-a poruncit:
2 „Copiilor lui Israel,
Le veţi vorbi, în acest fel:
„Aflaţi acum, că omul care,
O scurgere, din trupu-i, are,
Prin acest fapt e declarat
Că-ntradevăr, e necurat.
3 Din pricina scurgerii lui,
Necurăţia omului
Are să fie dovedită:
Chiar dacă scurgerea-i oprită,
De către trup, chiar de porneşte,
Tot necurat, el se vădeşte.
4 De-aceea deci, în orice pat,
Dacă acel om s-a culcat,
Patul – voiesc dar, să se ştie –
Că necurat are să fie;
Şi lucrul pe care a stat
Are să fie necurat.
5 Atunci când întâmpla-se-va,
Să se atingă cineva,
De patul omului acel,
Ajunge necurat şi el.
De-atinge un pat dintre acele,
Va trebui, haina, să-şi spele
Şi-apoi, să meargă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
6 Atunci când întâmpla-se-va,
Să se aşeze cineva,
Pe lucrul omului acel,
Ajunge necurat şi el.
De-atinge-un lucru din acele,
Va trebui, haina, să-şi spele
Şi-apoi, să meargă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
7 Atunci când întâmpla-se-va,
Să se atingă cineva,
De trupul omului acel,
Ajunge necurat şi el.
De-atinge trupurile-acele –
Cu scurgeri – hainele, să-şi spele
Şi-apoi, să meargă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
8 Atunci când întâmpla-se-va,
Că va scuipa, pe cineva,
Omul cari este necurat,
Acela care-a fost scuipat
Să-şi spele haina, după care,
Se va-mbăia, pentru că are
Să fie şi el necurat
Până când se va fi-nserat.
9 Dacă o şa, a folosit
Cel necurat, la călărit,
Aceea este necurată.
10 Dacă se va-ntâmpla, vreodată,
Ca cineva să fi atins –
Fără să vrea sau înadins –
Lucrul cari fost-a aşezat
Sub omul care-i necurat,
Acel om trebuie să ştie
Că necurat are să fie,
Până când se va fi-nserat.
Omul care a ridicat
Lucrul acela, negreşit,
Să-şi spele haina şi, grăbit,
Apoi să meargă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
11 Acela care e atins –
Fără să vrea sau înadins –
De cel ce scurgerea o are,
Să-şi spele haina, după care,
O să se ducă la scăldat,
Iar până-n seară-i necurat.
12 Dacă cumva, atinse sânt
Vase făcute din pământ,
De omul care-i necurat,
Voi să le spargeţi, imediat.
Dacă-i atins un vas din lemn,
Să îl spălaţi, Eu vă îndemn.
13 După ce fi-va curăţit –
Când scurgerea i s-a oprit –
Omul acel s-aştepte până
Are să treacă-o săptămână.
Acesta-i timpul hărăzit
Pentru cel cari s-a curăţit.
Să-şi spele haina, după care,
Numai la apă curgătoare
Va merge pentru-a fi-mbăiat,
Iar mai apoi, va fi curat.
14 A opta zi când o să fie,
Iată cum trebuie să vie:
După putinţă, omu-acel
Să ia doi pui de porumbel
Sau poate două turturele.
Să ducă păsările-acele,
Apoi, la uşa cortului
Şi să le dea preotului.
15 Preotul are să le ia
Şi-n urmă, jertfă, să le dea.
O pasăre are menire
De jertfă pentru ispăşire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Aşa cum e a lui menire,
Preotul face ispăşire,
Apoi, în faţa Domnului,
Pentru meteahna omului.
16 Cât despre omu-acela care
O pierdere-a sămânţei are,
În somn, să meargă la scăldat
Iar până-n seară-i necurat.
17 Orişice haină, orice piele,
Care, de scurgerile-acele,
Vor fi atinse, de îndat’,
Să fie duse la spălat.
Cu apă, trebuiesc spălate,
Iar până-n seară-s necurate.
18 Dacă cumva, s-a întâmplat
Că o femeie s-a culcat,
Cu cineva – cu un om care,
O astfel de scurgere are –
Să ştie că trebuie-apoi,
Ca să se scalde amândoi.
Şi el şi ea vor fi spălaţi,
Iar până-n seară-s necuraţi.”
19 „De-asemenea, femeia care
O scurgere de sânge are
Din al ei trup, o să rămână
Singură, timp de-o săptămână,
Să stea-n necurăţia ei.
Cel cari, de astfel de femei,
Se-atinge, până pe-nserat,
Are să fie necurat.
20 În orice pat va fi culcată
Femeia care-i necurată –
Sau orişice, pe cari a stat –
Are să fie, necurat.
21 Oricine-atinge patul ei –
Al unei astfel de femei –
Să-şi spele hainele, de-ndat’,
Şi-apoi să meargă la scăldat,
Căci necurat are să fie,
Până când seara o să vie.
22 Oricine-atinge-un lucru-al ei –
Al unei astfel de femei –
Sau lucrul pe care a stat,
Să-şi spele hainele, de-ndat’.
Să se-mbăieze căci se ştie
Că necurat are să fie,
Până când se va fi-nserat.
23 Dacă-i ceva, pe al ei pat,
Pe lucrul pe cari a şezut,
Acel ceva va fi văzut
Drept necurat, iar orişicine
Va fi acela care vine
Şi va atinge lucru-acel,
Ajunge necurat şi el.
Deci necurat are să fie
Până când seara o să vie.
24 Dacă se va culca, cumva,
Cu-acea femeie, cineva
Şi peste el – din întâmplare –
A ei necurăţie are
Să vină-atunci, omul să ştie
Că necurat are să fie
Şi necurat o să rămână
El, vreme de o săptămână.
Oriunde se va fi culcat,
Patul său fi-va necurat.
25 Dacă cumva, femeia are
O scurgere de sânge, care –
Atuncea când are să vină –
Mai multe zile o să ţină –
Deci peste zilele sortite,
Soroacelor obişnuite,
Sau ţine-va scurgerea ei
Mai mult decât de obicei –
Femeia este necurată,
Ca şi atunci când e aflată
L-al ei soroc; ea va rămâne,
La fel, cât timp scurgerea ţine.
26 Oriunde se va fi culcat,
Are să fie al ei pat
Ca şi acel ce l-a avut
Cât timp sorocul i-a ţinut.
De-asemenea, lucrul pe care
Femeia se aşează are
Să fie-ndată, necurat,
Ca şi atunci când s-a aflat
Ea, la soroc. Dacă, de ele –
27 Dacă de lucrurile-acele –
Se va atinge-atunci, cumva,
Din întâmplare, cineva,
Acela trebuie să ştie
Că necurat are să fie.
Să meargă-n grabă la scăldat,
Căci până-n seară-i necurat.
28 După ce fi-va curăţită –
Când scurgerea i-a fost oprită –
Femeia să aştepte până
Are să treacă-o săptămână.
Acesta-i timpul hărăzit,
Pentru cea cari s-a curăţit,
Iar după săptămâna dată,
Femeia fi-va iar, curată.
29 A opta zi când o să fie,
Femeia trebuie să ştie
Să procedeze-n acest fel:
Să ia doi pui de porumbel
Sau poate două turturele.
Să ducă păsările-acele,
Apoi, la uşa cortului
Şi să le dea preotului.
30 Preotul are să le ia
Şi-n urmă, jertfă, să le dea.
O pasăre are menire
De jertfă pentru ispăşire,
Iar pe cealaltă o socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Aşa cum e a lui menire,
Preotul face ispăşire,
Pentru femeie-n faţa Lui –
Adică-n faţa Domnului –
Pentru scurgerea ce-o avea,
Cari, necurată, o făcea.
31 Vei despărţi, în acest fel,
Întregul neam din Israel,
De tot ce este necurat.
Numai aşa va fi cruţat,
Ca să nu piară ăst popor,
Din pricina-ntinării lor –
Al celor care pângăresc,
Când – necuraţi – se dovedesc,
Locaşul, cortul Domnului
Din mijlocul poporului.
32 Această lege vi s-a dat
Pentru cel care-i întinat,
Prin a seminţei lepădare –
În somn – sau pentru omul care
O scurgere necontrolată,
Are, din trup; ea a fost dată
33 De-asemeni, şi femeilor
Aflate la scurgerea lor,
Cari numai la soroc le vine.
Această lege, o vor ţine
Cu toţi – femeie sau bărbat –
Care, din trup, au lepădat,
O scurgere; au s-o păzească
Şi cei cari au să se unească
Cu o femeie necurată
Care, de scurgeri, e-ntinată.”