1 „Dacă-I aduce cineva,
Lui Dumnezeu, un dar, cumva,
Şi-acesta e o jertfă care
Luată este din mâncare,
Darul cu care o să vină
Va fi din floarea de făină.
Iată cum fi-va pregătită:
Cu untdelemn va fi stropită,
Apoi tămâie-adăugată.
2 Ea, preoţilor, va fi dată.
Aceştia – precum bine ştii –
Vor fi ai lui Aron copii.
Un pumn, din floarea de făină,
Să ia preotul şi să vină
Ca s-o arunce pe altar,
Unde va arde acest dar,
Care întâi s-a pregătit
Cu untdelemn – cum am dorit –
Şi cu tămâia ce o are.
Acesta-i darul din mâncare,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
3 Apoi, ceea ce va rămâne
Din daru-acesta, se cuvine
Ca preoţilor a fi dat.
Deci de Aron va fi luat,
În urmă, restul darului,
Precum şi de feciorii lui.
Din darurile câte sânt,
Acesta e un dar prea sfânt,
Adus în faţa Domnului
Şi ars de para focului.
4 Atunci când jertfa de mâncare
Luată e din ceva care
Copt e-n cuptor, vreau să se ştie
Că ea va trebui să fie
Numai din turte nedospite
Şi din plăcinte pregătite,
Ce din făină-s frământate
Şi-s cu ulei amestecate.
5 De vei aduce un dar care
Îl dai drept jertfă de mâncare,
Şi e o turtă nedospită –
Ce în tigaie-i pregătită –
Darul acesta – să se ştie –
Cum că făcut are să fie
Doar din făină frământată,
Cu untdelemn amestecată.
6 Turta-n bucăţi să o-mpărţeşti
Şi, cu ulei, să o stropeşti.
Aceasta este un dar care
E dat drept jertfă de mâncare.
7 Dacă ai să aduci, în dar,
O turtă coaptă pe grătar –
S-o dai ca jertfă de mâncare –
S-o faci din a făinii floare;
Ea trebuie-a fi frământată,
Cu untdelemn amestecată.
8 Darul acesta de mâncare,
Făcut din aste lucruri, are
Să fie-adus preotului,
Să-l ducă-n faţa Domnului,
Căci preotul ia acest dar
Şi îl aşează pe altar.
9 Din daru-acesta de mâncare,
Pe care-l dai, preotul are
Ca să reţină, mai ‘nainte,
Partea de-aducere aminte,
Căci astă parte doar – din dar –
Trebuie arsă pe altar.
Acesta este un dar care
E dat ca jertfă de mâncare,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, I S-a făcut.
10 Apoi, ceea ce va rămâne
Din daru-acesta, se cuvine
Ca preoţilor a fi dat.
Deci de Aron va fi luat,
În urmă, restul darului,
Precum şi de feciorii lui.
Din darurile câte sânt,
Acesta e un dar prea sfânt,
Adus în faţa Domnului,
Şi ars de para focului.”
11 „Voiesc să ştie fiecare,
Că nici o jertfă de mâncare,
Ce pentru Domnu-n dar s-a dat,
Să nu fie cu aluat.
De-asemeni, încă se mai cere
Să nu se facă nici cu miere –
A voastră jertfă de mâncare –
Ci doar din a făinii floare.
Ea fi-va-n faţa Domnului,
Arsă de para focului.
12 Din ceea ce-ntâi a rodit
Pământul, este-ngăduit
Ca să aducă fiecare,
Câte o jertfă de mâncare.
Din ele, nu va fi făcut
Un dar, de un miros plăcut,
Şi nu veţi arde acest dar –
Adus din roade – pe altar.
13 Orişice dar pentru mâncare
Va trebui sărat cu sare.
Mereu, ea să se folosească.
Nicicând, sarea să nu lipsească,
Pentru că ea, pe-acest pământ,
E semnul tău, de legământ
Ce ţi-a fost dat de Dumnezeu.
Deci te vei îngriji, mereu,
Ca darurile de mâncare
Să le-nsoţeşti numai cu sare.”
14 „De vei aduce, Domnului,
Din roadele pământului –
Întâi culese – un dar care
Este o jertfă de mâncare,
Să aduci spice pârguite
Care, la foc, vor fi prăjite;
Iar boabele, din spic luate,
Vor trebui a fi pisate.
15 Peste aceste boabe noi,
Ulei vei pune, mai apoi,
Ce cu tămâie-i presărat.
Darul, în ăst fel preparat,
Vreau ca să ştie fiecare,
Că este un dar de mâncare.
16 Apoi, din boabele pisate
Şi din ulei, vor fi luate –
De preot – câte-o parte doar,
Cari arse fi-vor pe altar.
Jertfa va arde, însoţită
Şi de tămâia dăruită.
Acesta este un dar care
E dat drept jertfă de mâncare,
Pusă în faţa Domnului,
Arsă de para focului.”