1 „Atunci când cineva va vrea,
Ca Domnului un dar să-I dea,
Drept jertfă pentru mulţumire,
E necesar să aibă ştire
Cum trebuie-a fi pregătită.
De-i din cireadă dăruită,
Să ia o parte bărbătească –
Sau chiar o parte femeiască –
Din animalele din jur,
Dar fără de nici un cusur.
Să vină-apoi, cu jertfa lui,
S-o pună-n faţa Domnului.
2 Când are să-l înfăţişeze,
Pe capul lui, să îşi aşeze
Mâna – în faţa cortului –
Şi-acolo-apoi – la uşa lui –
Să îl înjunghie, de-ndat’.
Sângele îi va fi luat,
De preoţi, care – precum ştii –
Vor fi ai lui Aron copii.
Ei vor stropi, peste altar,
Cu sângele acelui dar.
3 Din jertfa ce-a fost dăruită,
Să ia drept – jertfă mistuită
De foc ‘naintea Domnului –
Grăsimea dobitocului,
Aflată peste măruntaie.
De-asemenea, să se mai taie
Grăsimea ce ţine de ele –
De măruntaiele acele –
4 Cei doi rărunchi, grăsimea lor,
Apoi grăsimea coapselor
Şi prapurul de pe ficat.
Acesta trebuie luat
Cu totul, căci va fi desprins
De la rărunchi, unde e prins.
5 Preoţi-apoi, care – cum ştii,
Vor fi ai lui Aron copii –
Au să le-aşeze peste jar,
Pe focul făcut pe altar,
Deasupra arderii de tot.
Această jertfă, o socot
Adusă-n faţa Domnului
Şi arsă-n para focului,
Prin care, un miros, plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
6 Atunci când cineva va vrea,
Ca Domnului un dar să-I dea,
Drept jertfă pentru mulţumire,
E necesar să aibă ştire,
Cum trebuie-a fi pregătită.
Dacă-i din turmă dăruită,
Să ia o parte bărbătească –
Sau chiar şi una femeiască –
Din animalele din jur,
Dar fără de nici un cusur.
7 Dacă jertfa va fi un miel,
La Domnul, să vină cu el.
8 Când are să-l înfăţişeze,
Pe capul lui, să îşi aşeze
Mâna – în faţa cortului –
Şi-acolo-apoi – la uşa lui –
Să îl înjunghie de-ndat’.
Sângele îi va fi luat
De preoţi, care – precum ştii –
Vor fi ai lui Aron copii.
Ei vor stropi, peste altar,
Cu sângele acelui dar.
9 Din jertfa ce-a fost dăruită,
Să ia, drept parte mistuită
De foc ‘naintea Domnului,
Toată grăsimea mielului,
Precum şi coada lui, pe care
O vor desprinde din spinare.
Va trebui să se mai taie
Grăsimea de pe măruntaie,
10 Rărunchii cu grăsimea lor,
Apoi grăsimea coapselor
Şi prapurul de pe ficat.
Acesta trebuie luat
Cu totul, căci va fi desprins
De la rărunchi, unde e prins.
11 Tot ce se ia din acest dar,
Ars o să fie, pe altar,
De către preot. Vreau să ştiţi
Că tot ceea ce-o să jertfiţi
Este mâncarea potrivită
Pentru o jertfă mistuită
De către para focului,
Adusă-n faţa Domnului.
12 Dacă aduce cineva
Un dar, lui Dumnezeu, cumva,
Şi e o capră – darul lui –
S-o ducă-n faţa Domnului.
13 Când are s-o înfăţişeze,
Pe capul ei, să îşi aşeze
Mâna – în faţa cortului –
Şi-acolo-apoi – la uşa lui –
Să o înjunghie de-ndat’.
Sângele ei va fi luat,
De preoţi, care – precum ştii –
Vor fi ai lui Aron copii.
Ei vor stropi, peste altar,
Cu sângele acestui dar.
14 Din jertfa ce-a fost dăruită,
Să ia, drept parte mistuită
De foc ‘naintea Domnului,
Grăsimea dobitocului,
Aflată peste măruntaie.
De-asemenea, să se mai taie
Grăsimea ce ţine de ele –
De măruntaiele acele –
15 Cei doi rărunchi, grăsimea lor,
Apoi grăsimea coapselor
Şi prapurul de pe ficat.
Acesta trebuie luat
Cu totul, căci va fi desprins
De la rărunchi, unde e prins.
16 Tot ce se ia, din acest dar,
Ars o să fie, pe altar,
De către preot. Vreau să ştiţi
Că tot ceea ce-o să jertfiţi
Este mâncarea potrivită,
Pentru o jertfă mistuită
De către para focului
Adusă-n faţa Domnului,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, I s-a făcut.
Grăsimea dobitocului,
Toată, este a Domnului.
17 Aceasta, vreau ca să se ştie,
Că e o lege, pe vecie,
Pe care să o ţineţi voi
Şi toţi urmaşi voştri-apoi,
În orice loc aveţi să fiţi
Şi-oriunde o să locuiţi.
Cu nici un chip, să nu mâncaţi
Grăsimi, sau sânge să gustaţi!”