1 Cum am aflat, cum am văzut,
De-al Evangheliei început –
A Fiului lui Dumnezeu –
Am să vorbesc, acuma, eu.
2 Precum în vremuri vechi, odată,
A prorocit Isaia – „Iată,
Un sol, ‘naintea Ta, trimit
Şi calea-Ţi va fi pregătit,
3 Căci el e glasul ce-o să vie
Şi o să strige în pustie,
„Gătiţi cărarea Domnului
Şi neteziţi-I calea lui”–
4 Ioan, pe lume, a venit.
A botezat şi a vestit,
Aşa cum fost-a al său crez,
Al pocăinţei sfânt botez,
Ca astfel, orice muritor,
Iertare a păcatelor,
Să dobândească. Au venit,
5 Când vorbele i-au auzit,
Mulţime de Iudei, la el;
Şi din Ierusalim, la fel,
Noroadele îl îmbulzeau.
Păcatele-şi mărturiseau
Şi-n apa râului Iordan,
Primeau botezul lui Ioan.
6 Ţinuta lui era umilă:
O haină din păr de cămilă,
Iar peste mijloc, o curea.
Lăcustele le folosea
Şi mierea, ca să se hrănească.
7 El a-nceput ca să vorbească,
Mărturisind: „Cel care vine,
În urma mea, e – decât mine –
Incomparabil, mai puternic.
Încălţămintea-I, nu sunt vrednic
8 Să I-o dezleg. Eu v-am chemat
Şi-n apă doar, v-am botezat,
Dar El, când vine pe pământ,
Va boteza cu Duhul Sfânt.
9 Atuncea, a venit Iisus,
Din Galileea, şi S-a dus
În valea râului Iordan,
Unde L-a botezat Ioan.
10 Când El, din apă, a ieşit,
Ioan văzu, înmărmurit,
Cerul deschis şi Duhul Sfânt,
Cum se pogoară pe pământ,
Uşor, în chip de porumbel,
Şi se aşează peste El.
11 Apoi, din cer, s-a auzit
Un glas: „Eşti Fiul Preaiubit!
În Tine numai, Fiul Meu,
Găsesc toată plăcerea, Eu!”
12 Îndată, Duhul L-a mânat
Către pustie, unde-a stat –
13 Cum spun ale Scripturii file –
Un timp de patruzeci de zile.
Satana a venit la El,
Spre-a-L ispiti în chip şi fel.
Iisus, cu fiarele, stătea,
Şi slujitori, îngeri avea.
14 Iisus, când vestea a aflat,
Cum că Ioan e-ntemniţat,
Spre Galileea a pornit
Şi Evanghelia a vestit.
15 El zis-a: „Timpu-i terminat!
Vă pocăiţi, ne-ntârziat,
Că-mpărăţia Domnului,
Apropiată-i omului!”
16 Pe lângă mare, a trecut
Iisus. Acolo a văzut
Doi fraţi: pe Simon şi Andrei.
Pescari erau fraţii acei
Şi aruncau o mreajă-n mare,
Tocmai în acel timp în care,
Trecea, pe lângă ei, Iisus.
17 El a privit la ei şi-a spus:
„Urmaţi-Mă, şi o să fiţi
Pescari de oameni! Hai, veniţi!”
18 Ei, mrejele, şi-au părăsit
Şi, pe Iisus, L-au însoţit.
19 La drum, cu toţii au plecat
Şi, peste alţi doi fraţi, au dat:
Iacov – fiul lui Zebedei –
Şi cu Ioan. Fraţii acei,
Pe o corabie, erau
Şi mrejele şi le cârpeau.
20 Fraţii, atunci când i-a chemat
Iisus, pe tată l-au lăsat,
Corabia, şi s-au grăbit
Să Îl urmeze, negreşit.
21 Iisus porni din nou la drum,
Şi-ajunse la Capernaum,
Exact în ziua de Sabat.
În sinagogă a intrat,
Unde-a-nceput să dea poveţe
Norodului, şi să-l înveţe.
22 Toţi oamenii uimiţi erau,
De-nvăţătura ce-o primeau,
De la Iisus, pentru că El
Îi învăţa ca şi Acel
Care stăpân e pe putere.
Cu toţii fost-au de părere,
Că nici un cărturar vreodat’,
Asemeni Lui, n-a cuvântat.
23 În sinagogă, se găsea
Un om cari, un duh rău, avea.
Omul, de acel duh mânat,
Către Iisus, înspăimântat,
Strigă – căci duhul ştia bine
24 Cine e El – „Ce-avem cu Tine,
De-a face, noi? Sau Tu voieşti,
Ca să ne pierzi? Ştim cine eşti!
Tu eşti Sfântul lui Dumnezeu!”
25 Iisus certă acel duh: „Eu
Îţi poruncesc să încetezi
Cu vorba! Să-l eliberezi,
Pe acest om nenorocit!”
26 Duhul, îndată, a ieşit,
Cu-n strigăt înfiorător,
Cutremurând pe muritor.
27 Toţi privitori-nmărmuriţi,
Se întrebau, nedumeriţi:
„Ce e aceasta? Cine ştie?
Învăţături noi, vor să fie?
Căci iată – toţi am auzit –
Ca un stăpân a poruncit,
Iar duhu-acela, necurat,
De al Său glas, a ascultat!”
28 Vestea, pe loc, s-a răspândit
În Galileea, şi-a-mpânzit –
Făcând, în scurt timp, înconjur –
Ţinuturile dimprejur.
29 Din sinagogă, a ieşit
Iisus, de Iacov însoţit
Şi de Ioan. Apoi, toţi trei,
Mers-au la Simon şi Andrei.
30 În pat, sub pleduri, zgribulită,
De friguri fiind copleşită,
Soacra lui Simon se stingea.
31 Iisus S-a îndreptat spre ea;
Uşor, de mână, a luat-o,
Iar boala-ndată a lăsat-o;
Puterile i-au revenit
Şi-apoi femeia le-a slujit.
32 Seara, când soarele-a apus,
Locuitorii au adus
Pe cei bolnavi, pe îndrăciţi,
Pentru a fi tămăduiţi.
33 Iisus privea cetatea toată,
Cu mic cu mare, adunată
34 În jurul Său. A vindecat
Bolnavii care s-au aflat
Acolo, pe cei îndrăciţi –
De duhuri rele stăpâniţi.
Duhuri şi draci Îl cunoşteau:
Cine-i Iisus, cu toţi ştiau.
De-aceea, El le-a poruncit
35 Să tacă. Zorii s-au ivit,
Şi-abia atunci, într-un târziu,
Să caute un loc pustiu,
Iisus plecat-a din cetate,
Spre-a se ruga-n singurătate.
36 Simon, de gloată însoţit,
37 L-a căutat. Când L-a găsit,
I-a spus: „Cu toţi Te căutăm.”
38 El a răspuns: „Hai să plecăm
Şi-n alte părţi, că Eu voiesc,
La toţi, să propovăduiesc –
Doar pentru-aceasta am ieşit.”
39 Astfel, a propovăduit
Iisus, în Galileea toată –
În sinagogi – şi vindecată
Fost-a oricare neputinţă
Şi orice fel de suferinţă.
Bolnavii se tămăduiau,
Cei îndrăciţi se linişteau.
40 În faţa Lui, s-a arătat
Un biet lepros. A-ngenunchiat
Şi-a zis: „Doamne, dacă voieşti,
Tu poţi ca să mă curăţeşti.”
41 O mare milă L-a cuprins,
Şi-atunci, când mâna Şi-a întins
Spre el, privindu-l blând, Iisus,
Leprosului acel, i-a spus:
„Iată, doresc! Fii curăţat!”,
42 Iar lepra i s-a vindecat.
43 Apoi, Iisus i-a poruncit:
44 „Acum, că te-ai tămăduit,
Cu nimenea să nu vorbeşti,
Ci caută să te grăbeşti
Şi preotului te arată,
Iar darul ce a fost, odată –
De către Moise – rânduit,
Pentru cel ce s-a curăţit
De lepră, să îl duci, să fie,
Pentru preoţi, drept mărturie.”
45 Dar omul, cum L-a părăsit,
În gura mare, a vestit
Tot ceea ce s-a petrecut.
Astfel, Iisus n-a mai putut
Să mai pătrundă în cetăţi –
Precum făcuse-n alte dăţi –
Ci în pustietate sta
Şi-acolo, lumea-L căuta.