1 Când s-a sfârşit acel Sabat
Şi-al nopţii văl s-a ridicat
Spre-ntâia zi din săptămână,
Două femei urcară până
La locul unde, îngropat,
A fost Iisus. L-au căutat –
Atunci – Maria, însoţită
Tot de Maria – cea numită
Şi Magdalina. S-au speriat,
Simţind, când s-au apropiat,
2 Acel cutremur de pământ,
Văzând piatra de pe mormânt,
Urnită de pe gura lui,
De un înger al Domnului.
3 Ca fulgerul, el apărea,
Cu haine albe ca de nea,
Şezând pe piatra prăvălită.
4 Ceata străjerilor – lovită
De-o tulburare de ne-nvins –
Părea că rădăcini a prins
Şi toţi, ca morţi, au împietrit.
5 Atunci, îngerul a vorbit
Femeilor: „Nu vă speriaţi!
Eu ştiu că voi Îl căutaţi
Pe Cel ce fost-a răstignit.
6 Însă degeaba aţi venit:
Iisus, din morţi, a înviat,
Aşa precum va înştiinţat!
Veniţi acum, ca să vedeţi,
7 Unde-a zăcut. Apoi, duceţi
Vestea, discipolilor Lui,
Despre-nvierea Domnului!
În Galileea, veţi putea –
Curând – cu toţii, a-L vedea.”
8 Femeile-au plecat, zorite –
De câte-au văzut, năucite,
Voioase-n sufletele lor –
Să ducă ucenicilor –
Aşa cum îngerul le-a spus –
Vestea-nvierii lui Iisus.
9 Dar iată că le-a-ntâmpinat
Însuşi Iisus. Ele, de-ndat’,
S-au închinat, pân’ la pământ.
Picioarele Celui Prea Sfânt,
Apoi, în braţe, le-au cuprins.
„Vă bucuraţi, căci am învins!” –
10 Le-a zis Iisus. „Să n-aveţi teamă,
Căci după cum băgaţi de seamă,
Sunt viu! Voiesc să-i înştiinţaţi,
Despre ăst fapt, pe ai Mei fraţi,
Pe care, iată, am de gând,
Să îi revăd cât mai curând.
Aşa să spuneţi. De aceea,
Să vină toţi, în Galileea!”
11 Străjerii, când şi-au revenit,
Au trimis soli de-au povestit
Tot, preoţilor din cetate,
Despre minunile-ntâmplate.
12 Degrabă, preoţii, la sfat –
Cu cei bătrâni – s-au aşezat.
Apoi, le-au dat, străjerilor,
Bani, cumpărând tăcerea lor;
13 Le-au zis: „Spuneţi norodului,
Că noaptea, ucenicii Lui –
Pe când straja a adormit –
S-au furişat şi L-au răpit,
Luându-L din mormântul Lui,
Spre-a dovedi poporului,
Că El, din morţi, a înviat.
Nu-i credeţi! Nu-i adevărat!”
14 De cumva, fi-va auzit
Ceea ce noi v-am poruncit,
De către dregător, să ştiţi,
Că voi, nimic, n-o să păţiţi.
Vom şti noi, cum să îi vorbim,
Şi astfel, o să-l potolim.”
15 Ostaşii, banii, i-au luat,
Făcând precum i-au învăţat;
Iar zvonul că a fost răpit
Iisus, iute s-a răspândit,
Până acum, printre Iudei –
Căci au crezut ce le-au spus ei.
16 Cei unsprezece au pornit,
Aşa precum le-a poruncit
Domnul Iisus, în vremea ‘ceea,
Să-L întâlnească-n Galileea.
17 Când L-au văzut, s-au închinat
În faţa Lui. S-au bucurat,
Dar unii s-au cam îndoit.
18 Iisus, atuncea, le-a vorbit:
„Puterea, de la Tatăl Sfânt,
Mi-e dată-n cer şi pe pământ!
19 Fiţi gata să plecaţi la drum!
Veţi face ucenici, de-acum,
Din neamurile care sânt,
Azi, risipite pe pământ.
Iată cum vreau ca să lucraţi:
Pe toţi o să îi botezaţi
În Numele Tatălui Meu,
Al Fiului Lui Dumnezeu,
Şi-al Sfântului Duh. Nu uitaţi,
20 Că toţi trebuie învăţaţi
De a păzi ce-am poruncit,
Şi de-a-mplini ce-i de-mplinit.
Să nu vă temeţi în nevoi!
În toate zilele-s cu voi:
Acum, în anii care vin,
Şi până la sfârşit. Amin.”