1 Grăbiţi, veniră Fariseii –
Îi însoţeau şi Saducheii –
Vrând, lui Iisus, să Îi vorbească.
Gândind ca să Îl ispitească,
Un semn, din ceruri, I-au cerut.
2 Iisus, gândul, le-a cunoscut
Şi le-a răspuns: „Când se-nserează,
Voi ziceţi: „Iată că urmează
O zi frumoasă şi senină,
Căci ceru-i roş.” Când e lumină –
3 Deci dimineaţa când apare –
Spuneţi atunci: „Furtună are
Să fie azi. Va fi urât,
Căci ceru-i roş posomorât.”
Făţarnicilor ce sunteţi!
A cerului faţă, puteţi,
Uşor, ca să o desluşiţi,
Dar semnul vremii, nu-l citiţi?!
4 Un neam viclean şi preacurvar,
Un semn Îmi cere să-i dau, dar
Nu va primi decât acel
Semn al lui Iona.” Apoi, El
I-a părăsit şi i-a urmat
5 Pe ucenici; ei au plecat,
Uitând – pentru că s-au grăbit –
Pâine să ia. Când i-a-ntâlnit,
6 Iisus le-a spus: „Atenţi să fiţi,
De-un aluat să vă feriţi:
De cel al Fariseilor,
Precum şi-al Saducheilor.”
7 Când ucenici-au auzit,
În sinea lor, ei s-au gândit:
„Ne spune-aşa, că am uitat
De pâine, şi n-am cumpărat.”
8 Iisus ştiuse gândul lor,
Şi, „Puţin credincioşilor!
De ce, la pâine, vă gândiţi?” –
9 Le-a zis – „sau nu vă amintiţi
Că oameni, cinci mii, au mâncat,
Din cinci pâini, şi s-au săturat?
Cu firmituri, voi, coşuri pline,
Câte aţi strâns atunci? Ei bine,
10 Din cele şapte pâini, cu care
Aţi săturat o gloată mare –
De patru mii de inşi – mai ştiţi?
11 Oare cum nu vă dumiriţi,
Că nu de pâine v-am vorbit,
Atunci, când v-am povăţuit
Să vă feriţi de aluat?
Lucrul acesta a-nsemnat
O pildă. Deci ca Fariseii,
Să nu fiţi – nici ca Saducheii!”
12 Ei, în sfârşit, s-au lămurit
Că nu de pâine le-a vorbit,
Ci despre-nvăţătura lor –
Acea a Fariseilor.
13 Iisus, cu-ai Săi, veni să stea
La Filip, în Cezarea.
Acolo, El i-a întrebat,
Pe ucenici: „Voi n-aţi aflat
Ce spun oamenii, despre Mine?
Ştie norodu-acesta, cine
Sunt Eu? Care-i părerea lui?
Crede că-s Fiul omului?”
14 „Iată ce crede-acum poporul:
Că eşti Ioan Botezătorul
Zic unii, iar alţii, Ilie –
Cel care-i aşteptat să vie.
Cred mulţi, că Ieremia eşti,
Iar alţii – după cum vorbeşti –
Au hotărât că eşti proroc.
Aşa cred cei din acest loc.”
15 „Voi, însă” – a-ntrebat El iar –
„Voi cine credeţi că sunt, dar?”
16 Petru a zis: „Aşa cred eu:
Tu eşti Fiul lui Dumnezeu!
Tu eşti Hristosul, eu gândesc!”
17 El i-a răspuns: „Te fericesc
Pe tine, al lui Iona fiu,
Căci Tatăl Meu, Domnul Cel viu
Din cer, ţi-a făcut cunoscut
Lucrul acest. Nu l-ai ştiut
Prin sângele şi carnea ta;
Cel care-ţi poate arăta
Lucrul acesta-I Tatăl Meu:
Deci, le-ai aflat, prin Dumnezeu.
18 Îţi spun: tu, Petru, eşti numit” –
„Piatră” înseamnă, tălmăcit.
„Pe piatra ta, va fi zidită
A Mea Biserică. Zdrobită,
Acuma sau în viitor,
De locuinţa morţilor,
Ea nu va fi! N-o va înfrânge,
Pentru că ea, moartea va-nvinge!
19 Cheia cereşti-mpărăţii,
De-acum, la tine ai s-o ţii.
Ce, pe pământ, tu vei lega,
În cer, nu se va dezlega.
Orice, aici, ai dezlegat,
În ceruri, nu va fi legat.”
20 S-a ridicat apoi, de jos,
Şi-a încheiat: „Că sunt Hristos,
Să nu mai spuneţi, nimănui!” –
Le-a zis apostolilor Lui.
21 De-atunci, Iisus a început
Ca să le facă cunoscut
Ce va urma. Le-a spus că El
Va părăsi locul acel,
Că la Ierusalim pleca-va,
Că îşi va pierde toată slava –
Din pricina bătrânilor,
Precum şi a preoţilor
Cei mai de seamă. Le-a mai spus
Că-n temniţă, El va fi dus,
Iar după ce-o fi pătimit,
Are să fie răstignit.
Trei zile va urma să stea
Mort, iar apoi, va învia.
22 Petru, deoparte, L-a luat
Şi-a început de L-a mustrat:
„Să Te ferească Dumnezeu
De rău-acesta, tot mereu!
Să Te păzeşti – atât aş vrea!”
23 Iisus a zis: „Napoia Mea,
Satano! Căci a ta vorbire,
O piatră-Mi e, de poticnire.
Aceste gânduri, îţi spun Eu,
Că nu vin de la Dumnezeu,
Ci sunt de-ale oamenilor.”
24 Apoi, El, ucenicilor,
Le-a spus aşa: „Oricine vrea
Ca să păşească-n urma Mea,
Se lepede, întâi, de sine;
Să îşi ia crucea şi, pe Mine,
Să Mă urmeze! Pentru că
25 Oricine-i cel cari încearcă
Să-şi scape viaţa, va muri!
Însă, cel care va pieri
Din a Mea pricină, acel
O s-o câştige pentru el!
26 Care-i folosul omului
Când toată lumea e a lui,
Dar sufletul şi l-a pierdut?
Sau, oare, ce n-ar fi făcut,
Ca sufletul să şi-l salveze
Şi astfel, viaţa, să-şi păstreze?
27 Aflaţi că Fiul omului
Veni-va în a Tatălui
Său slavă, cu îngerii Săi,
Şi va plăti şi celor răi
Şi celor buni – deci tuturor –
Precum au fost faptelor lor.
28 Adevărat vă spun: din cei
Cari stau aici – mulţi dintre ei –
Al morţii gust n-au să-l simţească,
Până când are să sosească,
Aici, iar, Fiul omului,
În slava-mpărăţiei Lui.”