1 „A cerului Împărăţie,
Iată că poate ca să fie
Asemeni cu zece fecioare,
Cari candele au fiecare.
Când a fost timpul potrivit,
Cu candele au ieşit,
Toate, în calea mirelui –
Deci, în întâmpinarea lui.
2 Din ele – cinci – nechibzuite
Au fost. Astfel, foarte zorite,
3 Când candelele şi-au luat,
De untdelemn, ele-au uitat.
4 Cele-nţelepte, când plecară
Cu candelele, îşi luară
Rezerve de ulei, cu ele.
5 Mirele-ntârzia, iar ele,
Într-un târziu, au adormit.
6 În miez de noapte-au auzit
Un glas puternic ce-a strigat:
„Mirele s-a apropiat!
Ieşiţi-i în întâmpinare!”
7 Ele, atunci, care de care,
Cu candelele, au vrut, toate,
Să fugă. Dar, că nu se poate,
Fecioarele nechibzuite
Au constatat, căci pe sfârşite
Era în, candelele lor,
8 Uleiul. Înţeleptelor,
Ele le-au spus: „Noi căutăm,
Puţin ulei, să căpătăm.
De-aceea, daţi-ne şi nouă
Din untdelemn!” „De vă dăm vouă”,
9 Răspunseră cele rugate,
„Fără ulei, rămânem toate,
Căci n-o să mai avem nici noi,
Dar nu-i destul nici pentru voi.
Deci, nu vă dăm, ci să-ncercaţi
Să mergeţi să vă cumpăraţi!”
10 După ulei, ele-au pornit,
Dar mirele a şi sosit,
Iar cele cari l-au aşteptat,
Cu el, la nuntă, au intrat
Şi uşa-n urma lor, s-a-nchis.
11 Fecioarele plecate-au zis,
Când cu ulei au revenit
Şi uşa-nchisă au găsit:
„Doamne, şi noi te-am aşteptat!
Deschide-ne!” Dar n-au intrat,
12 Căci uşa nu s-a mai deschis.
„Nu vă cunosc!” – mirele-a zis.
13 Vegheaţi mereu! Atenţi să fiţi,
Că ceasul zilei nu îl ştiţi,
Când va veni, cu slava Lui,
La voi, iar, Fiul omului!”
14 „A cerului Împărăţie
Asemănată o să fie,
Cu un om care a plecat
În altă ţară. Şi-a chemat
Robii, şi-apoi, le-a împărţit
Averea sa. A dăruit,
15 Întâi – talanţi – cinci, unuia;
Iar doi îi dete altuia.
Doar un talant, numai, i-a dat
Unui alt rob, şi a plecat.
16 Cel care cinci bani a primit,
Repede foarte, i-a-nmulţit,
Făcând negoţ. A câştigat
Alţi cinci talanţi. Cel ce-a luat
17 Doar doi, şi el s-a străduit,
Şi-alţi doi talanţi a dobândit.
18 Robul care a căpătat
Doar unul, iute l-a-ngropat.
19 A trecut multă vreme-n zbor,
Când iată că stăpânul lor,
S-a-ntors şi – după învoială –
Ceru, robilor, socoteală.
20 Cel care cinci bani a primit,
Cu încă cinci a mai venit.
Pe toţi, pe masă, el i-a pus
Şi-apoi stăpânului i-a spus:
„Doamne, cinci mi-ai încredinţat.
Eu, încă cinci, am câştigat.”
21 „Bine, rob bun şi credincios” –
Zise stăpânul bucuros –
„Puţine lucruri ai păzit,
Dar credincios te-ai dovedit.
De-aceea, fi-vei înălţat
Şi peste multe aşezat.
Intră în bucuria mea! –
Acolo, loc, tu vei avea.”
22 Cel care doi bani a primit,
Cu încă doi a mai venit.
Pe toţi, pe masă, el i-a pus
Şi-apoi stăpânului i-a spus:
„Doamne, doi mi-ai încredinţat.
Eu, încă doi, am câştigat.”
23 „Bine, rob bun şi credincios” –
Zise stăpânul bucuros –
„Puţine lucruri ai păzit,
Dar credincios te-ai dovedit.
De-aceea, fi-vei înălţat
Şi peste multe aşezat.
Intră în bucuria mea! –
Acolo, loc, tu vei avea.”
24 Cel care-un ban doar a primit,
Cu-acel talant a revenit
Şi-a zis: „Doamne, eu am văzut
Că eşti om aspru. Am ştiut
Că seceri, dar n-ai semănat,
Şi strângi făr’ să fi vânturat.
25 De teamă – căci fricos eu sânt –
Ţi-am ascuns banul în pământ.
Iată-l aici! Ia ce-i al tău!”
26 „Rob leneş şi viclean şi rău!” –
I-a spus stăpânul, supărat –
„Că secer şi n-am semănat,
Strâng făr’ să vântur, ai ştiut!
Dar dacă spui că te-ai temut,
Atunci, de ce n-ai înmulţit
Banul, pe care l-ai primit!?
27 Trebuia, la zarafi, să-l dai
Şi astfel, un câştig aveai,
Iar eu – când aş fi revenit –
Cu o dobândă-aş fi primit,
28 Ce e al meu. Să îi luaţi
Talantul, şi-apoi să îl daţi
Celui cari zece talanţi are!
29 Căci voi să ştiţi: acelui care
Avut e, o să i se dea
Să aibă-n plus. O să se ia
Totul, de la acel ce n-are –
Chiar şi puţinul ce îl are.
30 Luaţi-l, pe-acest rob netrebnic,
Rob ce s-a dovedit nevrednic!
Din faţa mea, doresc să piară!
Să fie aruncat afară,
În negura plânsetelor
Şi în scrâşnirea dinţilor!”
31 „Atunci, când Fiul omului –
Încununat de slava Lui,
De îngerii Săi însoţit –
Va fi, din nou, la voi, sosit,
Va sta pe jilţul slavei Sale –
Pe tronul Său. Atuncea ale
32 Pământului neamuri vor sta
În faţă-I. El le va sorta,
Aşa cum un păstor desparte,
Din capre, oile. De-o parte,
33 La dreapta Sa – al oilor,
Loc, o să fie. Caprelor,
La stânga, loc, o să le dea.
34 Când va sfârşi alegerea,
Celor, în dreapta Lui aflaţi,
Le-a spune: „Binecuvântaţi
Ai Tatălui Meu, hai, veniţi,
Căci trebuie să moşteniţi
Împărăţia, pregătită,
De când e lumea întocmită.
35 Am fost flămând, iar voi Mi-aţi dat
Ca să mănânc. Când, însetat
Am fost, voi Mi-aţi dat de băut.
Că sunt străin, voi M-aţi văzut
Şi-atunci, în casă M-aţi primit.
36 Când am fost gol, M-aţi învelit;
Am fost bolnav, M-aţi căutat,
Iar când eram întemniţat,
Ştiaţi, la Mine, să veniţi.”
37 Atuncea, cei neprihăniţi
Îi vor răspunde: „Doamne, când
Te-am văzut, oare, noi, flămând?
Şi de mâncare, când Ţi-am dat?
Sau, când ai fost Tu, însetat,
Şi când Ţi-am dat noi, de băut?
38 Străin, când oare, Te-am văzut,
Şi Te-am primit? Când s-a-ntâmplat,
Ca noi, să Te fi îmbrăcat?
39 Bolnav, şi-ntemniţat apoi,
Când Te-am văzut, pe Tine, noi?
Şi când, oare, Te-am căutat?”
40 El le va spune, imediat:
„Când ăstora mici fraţi ai Mei –
Neînsemnaţi, şterşi, mărunţei –
Aceste lucruri, le-aţi făcut,
Atuncea – trebuie ştiut –
Că nu le-aţi făcut lor, ci Mie!”
41 Către acei care-au să fie
La stânga, zice-va: „Plecaţi –
Voi – de la Mine, blestemaţi!
Locul pe care îl aveţi,
E-n focul veşnic! Vă duceţi!
L-am pregătit diavolului,
Vouă şi îngerilor lui!
42 Am fost flămând, dar nu Mi-aţi dat,
Nemernicilor, de mâncat!
Sete Mi-a fost, dar n-aţi văzut –
Nimic nu Mi-aţi dat de băut!
43 Am fost străin – nu M-aţi primit!
Eram gol – nu M-aţi învelit!
Bolnav am fost şi-ntemniţat –
Voi, însă, nu M-aţi căutat!”
44 Ei vor răspunde-atuncea: „Când
Te-am văzut, Doamne, noi, flămând,
Străin, gol, sau întemniţat?
Sau când ai fost Tu, însetat?
Şi oare, când nu Te-am slujit?”
45 „De câte ori n-aţi săvârşit
Acestea, pentru ai Mei fraţi,
Micuţi şi foarte ne-nsemnaţi” –
El le va spune – „căci n-aţi vrut,
Voi, Mie, nu Mi le-aţi făcut!”
46 Aceştia fi-vor pedepsiţi
În veci, iar cei neprihăniţi,
Din viaţa lor vremelnică,
Vor trece-n viaţa veşnică.”