1 Iisus, apoi, a fost adus,
De Duhul, şi-n pustie pus,
2 Urmând să fie ispitit,
De diavol. După ce-a postit,
Zile şi nopţi – cam patruzeci –
A flămânzit. Văzându-L deci
3 Ispititorul, că-I slăbit,
Grabnic s-a dus şi I-a vorbit:
„De eşti Fiul lui Dumnezeu,
Iată ce-ţi voi propune eu:
Să porunceşti pietrelor – dacă
În stare eşti – pâini, să se facă!”
4 Iisus, privind la el, a zis:
„Uiţi că-n Scriptură este scris
Că „Nu doar pâinea îl hrăneşte
Pe om”, şi că „destul îi este
Orice cuvânt ce-a fost rostit
De Dumnezeu.” Descumpănit,
5 Atunci, Satana L-a luat,
Pe Templu, sus, L-a aşezat –
Pe streaşină – şi I-a vorbit:
6 „Sari jos! Căci este prorocit –
De eşti într-adevăr Acel
Fiu al lui Dumnezeu – că El
Va porunci îngerilor
Să Te vegheze. Ei Te vor
Purta pe mâini, ca nu cumva,
De pietre – sau de altceva –
Picioarele, să Îţi loveşti.
Sari, dacă vrei să-mi dovedeşti!”
7 Însă, atunci, Iisus i-a zis:
„De-asemenea, mai este scris:
„Pe Domnul, să nu-L ispiteşti!”
Ai grijă dar, cum Îmi vorbeşti!”
8 Apoi, Satana, iar, L-a dus
Pe-un munte-nalt, unde a spus –
După ce-I arătă întâi
Toate-ale lumi-mpărăţii,
Cu toată strălucirea lor:
9 „Priveşte-le! Toate-Ţi fi-vor
Date, în stăpânire, Ţie,
Dacă Te-nchini, acuma, mie!”
10 „Satano, piei!” – Iisus i-a zis –
„Căci iată ce mai este scris:
„Lui Dumnezeu să Îi slujeşti,
În faţa Lui să te smereşti
Şi să te-nchini doar Domnului!”
11 Satan plecă, şi-n locul lui,
Îngeri, îndată, au venit
Şi-au început de I-au slujit.
12 Iisus, îndată ce-a aflat
Cum că Ioan e-ntemniţat,
A hotărât, în ziua ‘ceea,
Ca să se ducă-n Galileea.
13 În felu-acesta, a venit
Din Nazaret, şi-a locuit
În Capernaum – lângă mare –
Unde-i ţinutu-acel care
Lui Zabulon îi este dat
Şi lui Neftali. El a stat,
14 Acolo, spre a fi-mplinit
Tot ce Isaia a vestit.
Iată ce-a spus acel proroc,
Referitor la acel loc:
15 „Ţara lui Zabulon e ea
Şi-a lui Neftali-asemenea.
Peste Iordan e aşezată
Astă moşie, şi-acum, iată,
Cum Galileea – ţara lor –
Ajuns-a a Neamurilor.
16 Norodul care a zăcut
În întuneric, a văzut
Mare lumină, iar acei
Din umbra morţii – peste ei –
Soarele-acum a răsărit!”
17 De-atunci, a propovăduit
Iisus, şi zis-a tuturor:
„Acuma, a cerurilor
Împărăţie – toţi să ştiţi –
E-aproape. Deci, vă pocăiţi!”
18 Pe lângă mare a trecut
Iisus. Acolo, i-a văzut
Pe Simon – Petru poreclit –
Şi pe Andrei, la pescuit,
Pentru că ei pescari erau.
Tocmai atuncea, aruncau
O mreajă-n mare, când chemaţi
Au fost, de Domnul, cei doi fraţi:
19 „Haideţi cu Mine! Şi-o să fiţi
Pescari de oameni. Hai, veniţi!”
20 Ei, mrejele, şi le-au lăsat
Şi-apoi, pe Domnul, L-au urmat.
21 La drum, cu toţii au pornit
Şi alţi doi fraţi au întâlnit:
Pe Iacov al lui Zebedei,
Şi pe Ioan. Fraţii acei,
Pe o corabie, erau,
Cu tatăl lor, şi îşi cârpeau
Năvoadele. Când i-a chemat
22 Iisus, pe tată, l-au lăsat,
Corabia, şi s-au grăbit
Să Îl urmeze, negreşit.
23 Iisus, pe-atuncea, străbătea,
Cu-ai Săi, toată Galileea.
Cu-nţelepciune S-a purtat
Şi-n sinagogi a învăţat,
Norodul. Propovăduia,
Mulţimii, Evanghelia
Împărăţiei, vindecând
Pe toţi bolnavii, până când
24 Şi-n Siria îi merse vestea.
Văzând minunile acestea,
Cei sănătoşi îi aduceau
Pe-ai lor bolnavi. Se vindecau
Cei îndrăciţi sau slăbănogi,
Lunaticii şi cei ologi.
Pe toţi, Iisus i-a vindecat.
25 Multe noroade L-au urmat:
Au mers cu El, din Galileea,
Decapole, de prin Iudeea,
Şi din Ierusalim, la fel.
De-asemeni, mers-au după El,
Atuncea – chiar în primul an –
Şi mulţi aflaţi peste Iordan.