1 În urma Lui, noroade multe
S-au strâns. Văzându-le, pe munte,
Iisus, în grabă S-a urcat,
Iar ucenicii L-au urmat.
Când toţi au stat la locul lor,
2 Să îl înveţe, pe popor,
A început Iisus. El zice:
3 „De cei săraci în duh, ferice,
Fiindcă a cerurilor
Împărăţie, e a lor.
4 Şi fericiţi vor fi acei
Care-acum plâng, pentru că ei
Fi-vor, cu toţii, mângâiaţi.
5 Cei blânzi dar – seamă să luaţi –
Ferice lor! Ei vor primi
Pământul şi-l vor moşteni.
6 Ferice celor însetaţi
Şi celor ce-s înfometaţi
După neprihănire! Ei
Au s-o primească. Apoi cei
7 Ce-s milostivi, de-asemenea,
Parte de milă vor avea
8 Ferice zic acuma, iată,
Celor cu inima curată;
Pentru că numai ei, mereu,
Îl vor vedea pe Dumnezeu.
9 Ferice fi-va de acei,
Ce-s împăciuitori, căci ei,
Ai Domnului fii, sunt chemaţi.
10 Ferice dar – seama luaţi –
De-aceia care-s prigoniţi
Pentru că sunt neprihăniţi,
Căci dată are să le fie,
A cerului Împărăţie.
11 Dar fericiţi vor fi apoi
Şi toţi aceia dintre voi
Când veţi ajunge ca să fiţi,
Din a Mea vină, prigoniţi.
Astfel dar, voi, atuncea când
Veţi auzi lumea spunând
Minciuni, şi veţi fi ponegriţi,
12 Veseli va trebui să fiţi
Şi bucuroşi. Răsplata voastră
E mare-n cer. ‘Naintea noastră,
Prigoanele le-au suferit
Prorocii care au venit.”
13 „Sunteţi sarea pământului;
Dar, prin pierderea gustului,
Sarea mai poate săra, oare?
Desigur nu! Atunci ea are
Să fie-afară aruncată
Şi în picioare-apoi călcată.
14 Lumina lumii sunteţi voi.
De cumva, cineva, la noi,
Pe munte, pune o cetate,
Atunci, aceea, nu se poate –
Acolo stând – de-a fi ascunsă.
15 Lumina care-a fost aprinsă,
Nu este pusă sub obroc,
Ci-n sfeşnic este al ei loc,
Pentru că numai de pe masă,
Lumină dă, celor din casă.
16 Şi tot aşa vreau luminând
Lumina voastră ca, văzând –
Lumea – ce fapte-aţi săvârşit,
Să fie, astfel, proslăvit
Numele Tatălui din cer –
Aceasta-i ceea ce vă cer!”
17 „Eu nu vreau ca să fac nimic,
Prin care Legea să o stric,
Şi nici Prorocii; ci doresc –
Necontenit – să le-ntăresc!
18 Căci Eu, adevărat vă zic,
Că nu se va ştirbi nimic
Din Lege, cât se va vedea
Cer şi pământ, pentru că ea,
Slovă cu slovă, se-mplineşte.
19 Acela care îndrăzneşte
Şi numai o poruncă strică –
Doar una, chiar de-i cea mai mică –
Şi-apoi greşit va da poveţe
Celor ce-s dornici să înveţe,
În ceruri, mic va fi chemat.
Dar Eu vă spun adevărat,
Că-n ceruri sunt chemaţi drept mari,
Acei ce le-au păzit şi cari,
Pe alţii, drept i-au învăţat
Şi la veghere-au îndemnat.
20 Aminte să luaţi acum:
În cer, nu veţi intra oricum!
Neprihănirea voastră, dacă
Nu are ca să o întreacă
Pe cea a cărturarilor
Şi pe a Fariseilor,
Cu neputinţă o să fie
Să mergeţi în Împărăţie.”
21 „În vremurile vechi, ştiţi bine,
S-a zis: „Să nu ucizi! Oricine,
Dacă-i de-omor învinuit,
E judecat şi pedepsit.”
22 Dar Eu vă spun: când cineva,
Pe frate mâniase-va,
Pedeapsa judecăţii are
Să îl ajungă. Omul care
Îi spune „prost”, fratelui lui,
Pedepsele Soborului
Le va-ndura. Dacă-l numeşte
„Nebun”, atunci îl înghiţeşte
Focul gheenei. Aşadar,
23 De-ţi aduci darul la altar
Şi-acolo-ţi aminteşti, cumva,
Că eşti certat cu cineva,
24 Lasă-l acolo; iar apoi,
Aleargă iute, înapoi,
Şi caută-l pe omu-acel;
Doar după ce te-mpaci cu el,
Te vei întoarce la altar
Pentru-aţi aduce al tău dar.
25 Aşa e bine ca să faci:
Cu-al tău pârâş să te împaci
Cât, încă, eşti pe drum, cu el.
Să nu te dea, cumva, altfel,
În mâini, judecătorului,
Care, apoi, la rândul lui,
Străjii să te încredinţeze,
Şi-aceasta să te-ntemniţeze;
26 Fiindcă-ţi spun adevărat,
Că nu vei fi eliberat,
Decât de-ai să înapoiezi
Tot ceea ce îi datorezi.”
27 „S-a spus şi s-a mai repetat:
„Să nu curveşti, că e păcat.”
28 Dar Eu vă spun: a preacurvit
Acela care a poftit
Femeile, privind numa’ –
A preacurvit, cu inima.
29 Dacă-ţi aduce-un ochi necaz,
Făcândute-n păcat să caz’,
Să ştii că este mult mai bine
Să-l scoţi, să-l lepezi de la tine.
Mai de folos este să-ţi piară
Un mădular, decât să-ţi moară
Trupul, în al gheenei foc.
30 Ca să n-ajungi în acel loc –
Când dreapta, cumva, ţi-a scăpat,
Făcându-te ca, în păcat,
Să intri – tai-o! Astfel dar,
31 Trupul ţi-l scapi. S-a mai zis iar,
Că „Oricine, de va lăsa
Să plece, pe nevasta sa,
O să îi dea – spre-a lumii ştire –
O carte pentru despărţire.”
32 Dar ascultaţi-Mă pe Mine,
Căci Eu vă spun că, orişicine,
Soţia, o să-şi părăsească,
Îi dă prilej să preacurvească.
Încă ceva, vreau să se ştie:
Din pricină de preacurvie,
Poţi să îţi laşi a ta femeie.
Însă, cel care o s-o ieie
Pe cea lăsată de bărbat,
A preacurvit – deci e păcat.”
33 „Şi s-a mai spus – aţi auzit –
„Să nu juri strâmb, ci împlinit
Să fie-al tău cuvânt, mereu,
Rostit faţă de Dumnezeu.”
34 Aminte să luaţi acum:
Nu mai juraţi dar, nicidecum,
Pe cer şi-asemeni, pe pământ;
Căci ceru-i al Domnului Sfânt
Jilţ de domnie, şi-aţi văzut,
35 Pământu-I este aşternut
Picioarelor. Mă ascultaţi:
Nu este bine să juraţi
Nici măcar pe Ierusalim,
Căci e cetatea-n care ştim
Că este marele-mpărat.
36 Pe capul tău, este păcat
Să juri, că tu nu vei putea,
Un fir de păr – oricât ai vrea –
Negru sau alb să-l faci. Deci tu,
37 Jurând, vei spune „da” sau „nu”.
Ceea ce trece peste-aceste
Cuvinte, de la cel rău este.”
38 „S-a spus, şi cred că ţineţi minte,
„Ochi pentru ochi, dinte la dinte.”
39 Eu zic: nu vă împotriviţi
Celui ce face rău, ci fiţi
Supuşi, mereu; de te-a lovit
Obrazul drept, e nimerit
40 Să-i întorci stângul. Orişicine
Vrea să se judece cu tine
Să îţi ia haina, lasă-l dar,
Să îţi ia şi cămaşa. Iar,
41 De te sileşte cineva,
O milă, să-l petreci cumva,
Tu, două mile-l însoţeşte.
42 Aceluia care doreşte
Să împrumute de la tine,
Să-i dai! Fiindcă nu e bine
Să-ntorci spatele celuia
Ce-ţi cere. De asemenea,
43 Ştiţi că s-a zis: „Să îţi iubeşti
Aproapele, şi să-ţi urăşti
44 Duşmanul”. Acum, ascultaţi:
Iubiţi şi binecuvântaţi
Pe cei care vă duşmănesc,
Iar celor care vă urăsc,
Bine le faceţi! Vă rugaţi –
Dacă sunteţi persecutaţi –
Pentru cei cari vă asupresc,
Pentru cei cari vă prigonesc.
45 Să arătaţi, în acest fel,
Ai cui fii sunteţi voi. Căci El –
Tatăl din cer – soarele Său –
Peste cel bun, peste cel rău –
Îl face ca să răsărească,
Şi deopotrivă să-i stropească
Ploaia – atâta pe cei drepţi,
Cât şi pe cei care-s nedrepţi.
46 Deci ascultaţi ce-am să vă zic:
Să ştiţi că n-aţi făcut nimic,
De veţi iubi doar pe acei
Care la rândul lor şi ei
Vă îndrăgesc. Nu aşteptaţi
Răsplată, căci v-asemănaţi
Cu vameşii. Şi-atuncea, voi
47 Ce răsplătire vreţi apoi,
Când ştiţi să îi îmbrăţişaţi,
Cu drag, doar pe ai voştri fraţi?
Ce lucru neobişnuit
Crezut-aţi că aţi săvârşit?
Păgânii nu fac tot la fel?
48 Voi fiţi însă precum e El,
Al vostru Tată. Deci să fiţi
Asemeni Lui: neprihăniţi!”