1 „Nu judecaţi, pe nimeni, voi,
Să nu fiţi judecaţi apoi.
2 Cu judecata ce-o rostiţi,
Cu ce măsură folosiţi,
La rându-vă veţi fi şi voi,
De alţii, judecaţi. Apoi,
Primi-veţi, ce-aveţi de luat,
Precum la alţi-aţi măsurat.
3 De ce vezi tu, la frate-tău,
Paiul aflat, în ochiul său,
Iar bârna, care e la tine,
Nu vrei s-o vezi! Crezi că e bine?
4 Sau spune, cum crezi tu că poţi,
Altuia, paiul să i-l scoţi
Când tu, de fapt, nici nu vezi bine,
Fiind o bârnă-n ochi la tine?!
5 Făţarnice! Întâi să scoţi
Bârna, din ochiul tău, să poţi
Scoate, apoi, paiul, pe care,
Fratele tău, în ochi, îl are.
6 Un lucru să mai ţineţi minte:
La câini, să nu daţi, lucruri sfinte,
Nici porcilor, mărgăritare,
Să nu le calce în picioare –
Neavând preţ la ei – iar după
Aceste toate, să vă rupă.”
7 „Să cereţi doar, şi-o să primiţi!
Să căutaţi, şi-o să găsiţi!
Vi se deschide de bateţi,
Căci, precum bine voi vedeţi,
8 Când cineva cere, primeşte;
Oricine caută, găseşte;
Şi se deschide cui va bate.
9 Fiind zise acestea toate,
Am să vă-ntreb, acum, ceva:
Există, oare, cineva,
Care, când fiul l-a rugat
Să-i dea o pâine, să-i fi dat
10 O piatră; ori de a voit
Un peşte, şerpi i-a dăruit?
11 Deci, dacă voi, cari răi sunteţi
Ştiţi, daruri bune, să faceţi –
Simţind la fel cu-ai voştri prunci –
Cu-atât mai mult, Domnul, atunci,
Va da, celor ce Îi vor cere,
Doar lucruri bune, cu plăcere.
12 Tot ce doriţi să vi se facă,
Faceţi şi voi, pentru că, iacă,
În aste vorbe s-au închis
Lege, Proroci – tot ce s-a scris.”
13 „Intraţi pe poarta strâmtă! Iată
Că largă este poarta, lată
Se vede calea, spre pierzare;
Iar numărul acelor care
Păşesc pe ea, este sporit.
14 Portiţa vieţii s-a vădit
Strâmtă, iar calea ei e-ngustă
Şi-astfel, puţini sunt cei ce-o gustă.”
15 „De-acei proroci ce mint, vegheaţi
Să nu ajungeţi, înşelaţi.
Ei au să vină, pe la voi,
Lupi, îmbrăcaţi în piei de oi.
16 Dar, după roade, o să-i ştiţi,
Mereu, să îi deosebiţi.
Văzut-aţi voi, pe cineva,
Că poate aduna, cumva,
Struguri, din tufele de spini?
Smochinele, din mărăcini?
17 Deci, pomul bun, va face doar –
Tot timpul – fructe bune, iar
Cel rău va face fructe rele –
Doar pentru foc sunt bune ele.
18 Pomul cel bun, nu o să poată
Să dea, o fructă rea, vreodată.
Nici pomul rău – orice s-ar spune –
Nu o să facă roade bune.
19 Deci, pomul rău este tăiat
Şi-apoi, în foc, e aruncat –
20 Voi, ca să nu fiţi înşelaţi,
De roade, să îi căutaţi.”
21 „Nu orişicine Îmi rosteşte
„O Doamne, Doamne”, dobândeşte
Împărăţia cerului;
Ci cel ce face voia Lui,
A Tatălui Meu Cel ceresc.
22 Adevărat Eu vă vorbesc:
În ziua ‘ceea, mulţi vor spune
„Doamne, n-am făcut lucruri bune?
Nu am luptat noi, cu cel rău?
N-am scos draci, în Numele Tău?
N-am prorocit, în al Tău Nume?
Şi n-am făcut, minuni, în lume?”
23 Atunci, am să le spun curat:
„Nu vă cunosc şi, niciodat’,
Nu am putut a vă-nţelege!
Plecaţi, toţi cei fără de lege!”
24 De-aceea, orice om cuminte,
Ce-a auzit aste cuvinte
Şi le-a făcut, e-asemănat
Cu-acela care şi-a durat
O casă, colo sus, pe stâncă.
25 A îndurat multe, dar încă
Ploi şi şuvoaie au s-o bată,
Vânt şi furtuni. Ea, niciodată,
Nu va fi, însă, prăbuşită,
Căci temelia-i e zidită,
26 Pe stâncă. Dacă cineva
Va auzi, însă, ceva
Şi nu face, e-asemuit
Cu omul cel nechibzuit,
Cari, pe nisip, şi-a ridicat
27 Casa. Ape s-au revărsat
Furioase, vânturi au lovit
În ea, încât, s-a prăbuşit,
Iar prăbuşirea i-a fost mare.”
28 După această cuvântare,
Noroadele au fost uimite
De-nvăţăturile primite,
29 De la Iisus – pentru că El,
Îi învăţa ca şi Acel
Care, puterea, o avea;
Nimeni n-a fost, asemenea.