1 Când, de pe munte, a plecat
Iisus, norodul L-a urmat.
2 Un biet lepros veni la El:
„Doamne!” – a zis omul acel,
După ce I s-a închinat –
„De vrei Tu, pot fi vindecat!”
3 Atunci, Iisus, mâna, Şi-a-ntins,
Iar, pe bolnav, când l-a atins,
A spus: „Voiesc! Eşti curăţit!” –
Şi omul s-a-nsănătoşit.
4 Apoi, i-a zis, leprosului:
„Du-te! Să nu spui nimănui,
Ci preotul, doar, să te vadă;
Apoi, grăbeşte-te de adă
Darul, de Moise, rânduit,
Spre mărturie-a fi jertfit.”
5 În Capernaum, a intrat
Iisus, când s-a apropiat,
Cu greu, un biet sutaş, de El,
6 Şi I-a vorbit, în acest fel:
„Doamne, ceva, vreau să te rog:
Îmi zace robul, slăbănog,
Şi este foarte chinuit.”
7 Iisus, privindu-l, a rostit:
„Veni-voi să-l tămăduiesc.”
8 Sutaşul zise: „Nu-ndrăznesc
Să-Ţi cer să vii, căci nu sunt vrednic
Să-mi intri-n casă, dar puternic,
Cum eşti, dacă vei porunci,
Robul se va-nsănătoşi.
9 Sub stăpânire, sunt sutaşi
Şi am, sub mine, mulţi ostaşi.
De-i spun, unuia, „Du-te”, face;
De-l chem, îndată vine-ncoace.
La fel şi robul bolnav rău,
Se vindecă la glasul Tău.”
10 Când a sfârşit – uimit, Iisus,
De ale lui vorbe – a spus:
„Mă miră că e cu putinţă,
Să aibă o aşa credinţă,
Omul acesta. Ca la el,
N-am întâlnit, în Israel.
11 Sunt mulţi acei, din răsărit –
Precum şi cei din asfinţit –
Care, la masă, vor veni
Şi-acolo se vor pomeni
Şezând lângă Avram, Isac
Şi Iacov, când afară zac,
12 Plângând, adevăraţii fii,
Ai cerului Împărăţii,
În mijlocul plânsetelor
Şi în scrâşnirea dinţilor.”
13 Sutaşului, I-a spus apoi:
„Întoarce-te dar, înapoi,
La casa ta, şi fii pe pace.
După credinţa ta, se face” –
Iar robul s-a tămăduit
În ceasu-n care a vorbit.
14 Iisus, în casă, a intrat,
La Petru. Soacra sa, în pat,
Zăcea, de friguri, chinuită.
15 Pe loc, a fost înzdrăvenită,
Când S-a apropiat Iisus
Şi, mâna, peste ea, Şi-a pus.
16 Când înserarea a venit,
Domnul Iisus S-a pomenit,
Cu nişte îndrăciţi, aduşi,
Şi-n faţa ochilor Săi, puşi.
Atunci, orice duh necurat,
A scos Iisus, şi-a vindecat
Pe-orice bolnav, care-a venit,
La El, spre-a fi tămăduit,
17 Şi-a împlinit ce a fost scris,
Aşa precum Isaia-a zis:
„El a luat, asupra Lui,
Boala şi cazna omului;
Şi neputinţe a luat,
Câte pe noi ne-au încercat.”
18 În jurul Său, s-a îmbulzit
Norodul. El a poruncit –
Spre a fi auzit de lume –
Să şeadă într-un loc anume.
19 Atuncea s-a apropiat
Un cărturar şi-a cuvântat:
„Învăţătorule, aş vrea
Să te urmez, de s-ar putea.”
20 Iisus răspunse: „Vulpile
Au vizuini; păsările
Au cuiburi. Fiul omului,
Însă, nu are-un loc al Lui,
Unde să-şi odihnească capul.”
21 „Doamne” – a zis atunci un altul
Din ucenici – „Iată că eu
Vreau să-l îngrop, pe tatăl meu.
Să plec, mă lasă, aşadar!”
22 „Tu vin-o după Mine, iar
Pe morţi, îi lasă morţilor:
Cei morţi, îngroape-şi morţii lor.”
23 Într-o corabie-a urcat
Iisus, fiind, apoi, urmat
De ucenicii Lui. Deodată,
24 Marea a fost învolburată,
De o furtună straşnică.
Cu furie năprasnică,
Talazuri mari se năpusteau
Şi în corabie loveau,
Iar El dormea. L-au deşteptat
25 Ai Săi, fiindcă s-au speriat:
„Doamne! Pierim! Scoală-Te dar!”
26 „De ce vă temeţi în zadar,
Voi, puţin credincioşilor?” –
Le-a zis El, ucenicilor.
După aceea S-a sculat,
Vânturi şi mare a certat,
Încât apa s-a potolit
Şi liniştea s-a-nstăpânit.
27 Oameni-acei se minunau
Şi-nfioraţi se întrebau:
„Ce om este Acesta, oare,
De îl ascultă vânt şi mare?”
28 Iisus, apoi, a debarcat
În Gadareni. L-au aşteptat
Doi îndrăciţi, care ieşeau
Dintr-un mormânt, căci locuiau
În cimitir. De răul lor,
Nu mai trecea un călător
Pe acel drum. Când L-au văzut,
29 Ei au strigat: „Ce ţi-am făcut?
De ce vrei să ne chinuieşti,
‘Naintea vremii? Ştim că eşti
Iisus! Eşti Fiul Domnului!
Dar nici o legătură nu-i,
Statornicită, între noi!”
Iisus privea doar, la cei doi.
30 În depărtare se zăreau
Turme de porci, care păşteau.
31 Dracii, văzând că Iisus tace –
Ştiind că n-or avea ce face –
Cuprinşi de spaimă, Îl rugară:
„De vrei ca să ne scoţi afară,
Atunci, ne lasă să plecăm
Şi-n porci-aceia să intrăm.”
32 „Duceţi-vă!” – le-a zis Iisus.
Draci-au ieşit şi-apoi s-au dus
Şi-n acea turmă au intrat.
Deodată, porci-au alergat
Spre stânci şi-apoi s-au azvârlit,
În mare, unde au pierit.
33 Porcarii s-au înspăimântat
Şi-au povestit ce s-a-ntâmplat,
Locuitorilor cetăţii.
34 Aceştia, au ieşit cu toţii,
Cu mic – cu mare şi s-au dus –
Să-L întâlnească, pe Iisus.
Ei L-au rugat, când L-au văzut,
Să plece din al lor ţinut.