1 Iată-i pe cei care-au semnat:
Primul Neemia-i chemat,
Iar tatăl său se dovedea
Precum că e Hacalia.
Cel care-n urmă-i a semnat
Drept Zedechia s-a chemat.
2 La rând, Seraia a venit,
De Ieremia însoţit,
Precum şi de Azaria;
3 Apoi Paşhur, Amaria
Şi cel cari Malchia-i chemat.
4 Şebania a mai semnat;
Hatuş şi cu Maluc urmară;
5 Harim şi Meremot semnară
Şi-apoi Obadia; la fel
6 Baruc, Ghineton, Daniel,
7 Cu Meşulam, cu Miamin
Şi Abia. În urmă vin
8 Maazia şi încă doi:
Şemaia şi Bilgai apoi.
Oameni-aceştia făceau, toţi,
Parte din ceata de preoţi.
9 Dintre Leviţi, cel ce-a semnat
Întâiul, Iosua-i chemat;
El se vădea a fi cel care,
Pe-Azania, părinte-l are.
Binui, în urmă, a semnat –
Din Henadad, el s-a-ntrupat.
Apoi venit-a Cadmiel.
10 Chelita este după el,
Hanan şi cu Pelatia,
Şebania şi Hodia.
11 Rehob şi Mica au venit;
Haşabia i-a însoţit;
12 Zecur s-a mai alăturat,
Iar Şerebia l-a urmat
De-ndată, cu Şebania,
13 Beninu, Bani, Hodia.
14 Apoi, dintre aceia cari
Peste popor erau mai mari,
Primul e Pareoş chemat.
Pahat-Moab a mai semnat;
Elam urmă, cu încă doi:
Zatu şi Bani mai apoi.
15 Buni, Azgad, Bebai urmară;
16 Bigvai şi-Adin se-alăturară;
Apoi Adonia urmase.
17 Şi Ezechia mai semnase
Ater şi cu Azur semnară;
18 Haşum şi Hodia urmară,
Iar după ei era Beţai,
19 Cu Anatot, Harif, Nebai;
20 Şi Magpiaş a mai semnat,
Fiind de Meşulam urmat
Şi de Hezir; apoi la fel,
21 Semnat-a Meşezabeel;
Iaduda şi Ţadoc semnară;
22 Hanan şi-Anaia îi urmară,
Iar după ei Pelatia,
23 Hosea, Haşub, Hanania;
24 Şi Haloheş a mai semnat;
Pilha, Şobec au mai urmat;
25 Rehum, Haşabna mai semnară;
Maasia semnat-a, iară;
26 Apoi Ahia cu Hanan;
În urma lor era Anan.
27 Maluc, apoi, a mai semnat;
Harim şi Bana l-au urmat.
28 Cealaltă parte de popor,
Cu cetele preoţilor,
Cu cei care erau Leviţi,
Cu uşierii rânduiţi,
Cu cei cari cântăreţi erau,
Precum şi cei care slujeau
La Templu – şi aveau cu ei,
Alăturea, pe toţi acei
Cari, de străini, s-au despărţit
Ca să urmeze, negreşit,
Legea pe care Dumnezeu
Ceruse-a o păzi mereu –
Cu soaţe, fiice şi feciori,
Cu cei ce sunt cunoscători –
Căci pricepuţi s-au dovedit –
29 Cu toţi, atuncea, s-au unit
Cu fraţii lor care vădeau
Că mai cu vază se aflau.
Ei s-au legat cu jurământ,
Să umble-n Legea Celui Sfânt –
Dată prin Moise, robul Lui –
Păzind porunca Domnului
Care era Stăpânitor
Peste-al lui Israel popor.
30 Promis-am toţi ca, nimenea,
Soaţe străine, să nu-şi ia
Şi să nu-şi dea fetele lor,
Neveste, la un alt popor.
31 De la străini, promis-am noi
Să nu luăm nimic apoi
În zilele Sabatelor
Sau ale sărbătorilor,
Căci multe mărfuri aduceau
Străini-n ţară şi vindeau
În zilele Sabatelor
Ori ale sărbătorilor.
Am mai promis să nu lucrăm
Pământul, ci să îl lăsăm
Să stea în tihnă, când venea,
Mereu, anul al şaptelea.
De datorii, ne-am legat noi,
Să nu le cerem înapoi.
32 Am hotărât ca fiecare
Să dea, pe an, o parte care
E pentru slujba Domnului,
Făcută pentru Casa Lui.
A treia parte să se dea,
Din siclu – plată – pentru ea.
33 Şi pentru pâinea Domnului –
De punere-naintea Lui –
Această plată se vădea.
De-asemenea, ea trebuia
Şi pentru jertfa necurmată,
Ori pentru cea – de Sabat – dată,
Sau când o luna nouă-apare,
Ori când este vreo sărbătoare;
Această plată se vădea –
De-asemenea – că trebuia
Pentru lucrările-nchinate,
Ce pentru Dumnezeu sunt date,
Ori pentru jertfe cu menire
De jertfe pentru ispăşire
Şi pentru tot ce se făcea
La Templu, precum se cerea.
34 Am tras apoi, la sorţi, cu toţi –
Poporul tot, Leviţi, preoţi –
Şi pentru lemnele pe care
Au trebuit ca fiecare –
Pe an, o dată – să se ducă
În munte şi să le aducă
La Casa Domnului apoi.
După familii, am tras noi,
La sorţi, pentru ca toţi să ştie
Vremea când trebuie să vie
S-aducă lemnele de dar,
Spre a fi arse pe altar,
Aşa precum fusese scris
Şi după cum Legea a zis.
35 Am hotărât ca fiecare,
Apoi, rodul dintâi pe care
Are să-l dea ogorul lui,
Grabnic, la Casa Domnului,
Să îl aducă, an de an.
De-asemenea, aveam în plan
Acelaşi lucru ca să fie
Cu rodul cel dintâi din vie
Şi-apoi cu rodul pomilor
Al tuturor livezilor.
36 Am hotărât ca fiecare,
Cu cel dintâi născut ce-l are,
Să vină-n Casa Domnului,
Ca să-l dea preoţilor Lui.
În astă lege, prinşi erau
Şi-ntâi născuţii ce-i aveau
Vitele noastre, vacile
Şi-asemenea şi oile.
37 Am hotărât ca fiecare,
Din cea dintâi roadă pe care
O va lua din plămădeală,
Din daruri cari – fără-ndoială –
Sunt jertfe date de mâncare,
Din rodul pomilor pe care
Livada lui o să îl dea,
Din untdelemn de-asemenea
Şi-apoi din mustul viei lui
Să îi dea Casei Domnului,
O parte, pusă ca să fie
De-ai Lui preoţi, în visterie.
Am hotărât ca fiecare,
De pe pământul ce îl are,
Parte să dea – fără-ndoială –
Pentru Leviţi, drept zeciuială.
Aceste părţi trebuiau date,
De pe ogoarele aflate
În preajma cetăţuilor
Ce sunt ale Leviţilor.
38 În urmă, preotul cel mare
Cari, pe Aron, drept tată-l are,
Cu al Leviţilor popor,
Va strânge zeciuiala lor.
Aceasta trebuia adusă,
Căci se cerea – în Templu – pusă,
Deci în cămările pe care,
Casa lui Dumnezeu le are.
39 Astfel, întregul nost’ popor,
Cu cetele Leviţilor,
Pun în cămările pe care
Casa lui Dumnezeu le are,
Daruri care din grâu sunt date,
Din must şi untdelemn luate.
Tot în acele cămări sânt
Uneltele Templului sfânt;
Apoi, lângă acestea, stau
Şi preoţii cari slujbe au,
Cu ceata uşierilor,
Precum şi-a cântăreţilor.
Astfel, am hotărât apoi,
Precum că nimeni dintre noi
Nu va lăsa Casa pe care
Al nostru Dumnezeu o are.