1 În urmă, toţi aceia cari,
Peste popor erau mai mari,
S-au hotărât – de-asemenea –
Ca la Ierusalim să stea.
Dar ceilalţi oameni, din popor,
Şi-au tras la sorţi aleşii lor –
Unul din zece – cari avea
Ca la Ierusalim să stea.
Cei cari, la sorţi, nu au ieşit,
În alte părţi au locuit.
2 Poporu-a binecuvântat
Pe-aceia care au picat
La sorţi, urmând parte-a avea
Ca la Ierusalim să stea.
3 Iată-i pe capii de ţinut
Care-au venit de au şezut
Atuncea, la Ierusalim.
Ceilalţi – aşa după cum ştim –
Cu toată ceata de preoţi,
Precum şi cu Leviţii toţi,
Se aşezară fiecare
Pe la moşia ce o are.
La fel s-au dus de-au locuit
Şi cei ce-n Templu au slujit,
Precum şi fiii robilor
Care urmaşi sunt ai celor
Ce pentru Solomon slujiră.
4 Deci la Ierusalim sosiră
Mulţi inşi, din Iuda. Alţii vin
Din ramura lui Beniamin.
Iată acum, cum s-au numit
Cei cari din Iuda au venit:
Ataia e acela care,
Pe Ozia, drept tată-l are;
De-asemenea pe Zaharia,
În urmă şi pe Amaria,
Şi pe Şefatia – la fel –
Şi-apoi pe Mahalaleel
Care, precum se dovedea,
Din fiii lui Pereţ, venea.
5 Urmă Maaseia, cel care,
Părinte, pe Baruc, îl are,
Pe Col-Hoze şi pe Hazaia;
De-asemenea şi pe Adaia
Şi pe Iarib şi-apoi, la fel,
Pe Zaharia – după el –
Şi pe Şiloni. Toţi cei care
6 Sunt din Pereţ – după născare –
Şi la Ierusalim au stat,
Erau în număr ridicat,
Căci patru sute s-au vădit,
La care s-au adăugit
Şaizeci şi opt de inşi, de-ndat’.
7 După aceştia au urmat
Oameni-aceia care vin
Din ramura lui Beniamin:
Saul e-ntâi, acela care,
Pe Meşulam, părinte-l are
Şi pe Ioed şi pe Pedaia;
De-asemenea şi pe Colaia,
Maaseia şi Itiel
Şi pe Isaia, după el.
8 În urma lui venea Gabai,
Pe care-l însoţea Salai.
Toţi oamenii ce-i însoţeau,
La nouă sute se vădeau;
La ei s-au mai adăugat
Alţi douăzeci şi opt, de-ndat’.
9 Cel ce-a urmat a fost Ioel;
Fiu al lui Zicri este el
Şi căpetenie se vădea.
Iuda, cari tată îl avea
Pe Senua, era – la fel –
Tot căpetenie, dar el,
Al doilea-n rang, se dovedea.
10 Din preoţi, primul se numea
Iedaia; el este cel care,
Pe Ioiarib, părinte-l are.
Apoi Iachin a mai venit;
11 Seraia l-a mai însoţit,
Cari fiu îi e lui Hilchia,
Lui Meşulam – de-asemenea;
Al lui Ţadoc fiu mai e el;
E al lui Meraiot la fel,
Şi Ahitub. Sarcina lui,
De domn al Casei Domnului,
Era pe-atunci. Cu el veneau
12 Şi fraţii lui, care făceau
Slujba în Casa Domnului.
Ajuns-au el şi fraţii lui,
În număr, ca să fie-apoi
Opt sute douăzeci şi doi.
În urmă, a venit Adaia.
Pe Ieroham şi pe Pelaia,
Pe Amţi şi pe Zaharia
Şi pe Paşhur şi pe Malchia,
Părinţi îi avusese el.
13 Şi fraţii săi erau la fel,
Căci căpetenii se vădeau,
În casele din cari ieşeau.
De toţi s-au ridicat apoi,
La două sute patru’şidoi.
A mai venit şi Amaşai.
Azareel şi cu Ahzai,
Meşilemot, iar la sfârşit
Şi cu Imer, s-au dovedit
Părinţi că fost-au, pentru el.
14 Şi fraţii săi erau la fel:
O sută două’şiopt erau
Şi vitejie arătau.
A mai venit şi Zabdiel;
Fiul lui Ghedolim e el
Şi căpitan s-a dovedit.
15 Dintre Leviţi, primu-a venit
Şemaia; el era cel care,
Părinte, pe Haşub, îl are,
Pe Azricam, Haşabia
Şi Buni de asemenea.
16 Şi Şebatai a mai venit,
Iar Iozabad l-a însoţit.
Aceştia, grijă, au avut
De lucrurile ce-au ţinut
De Casa Domnului. Erau
Şi căpetenii, căci ţineau
De cetele Leviţilor,
Parte făcând, din rândul lor.
17 A mai venit Matania;
Fiu al lui Mica se vădea,
Zabdi şi-Asaf, fiind cel care
Se dovedea a fi mai mare
Peste acei care cântau
Când rugăciuni se înălţau,
În cor, la Casa Domnului,
Spre slava şi mărirea Lui.
Şi Bacbuchia a venit
Care al doilea s-a vădit
A fi-ntre fraţi. Apoi urmase
Cel care Abda se chemase.
El se vădea a fi cel care,
Părinte, pe Şamua-l are
Şi pe Galal; de-asemenea,
Pe Iedutun îl mai avea.
18 Leviţii care se vădeau
Că la Ierusalim şedeau,
La două sute se-arătară,
La care se adăugară
Optzeci şi patru inşi, de-ndat’.
19 După aceştia, au urmat
Cei care uşieri erau.
Printre aceştia se aflau
Acub, Talmon şi fraţii lor,
Drept păzitori ai porţilor.
În număr, ei erau apoi,
O sută şaptezeci şi doi.
20 Cealaltă parte de popor –
Cu preoţi, cu Leviţii lor –
Se aşezase fiecare,
Pe la moşia ce o are.
21 Slujbaşii Templului plecară
Şi-apoi pe deal se aşezară.
Ţiha şi Ghişpa se vădeau
Drept căpitani că le erau.
22 Leviţii cari s-au aşezat
Şi la Ierusalim au stat,
Drept căpitan şi-au rânduit
Pe cel cari Uzi s-a numit.
Fiu al lui Bani se vădea,
Haşabia, Matania
Şi Mica, dintre cei pe care,
Urmaşi, Asaf în lume-i are.
Sarcini de cântăreţi aveau
Şi-n Casa Domnului slujeau.
23 În acel timp fusese dat
Un ordin, de la împărat,
Prin care cântăreţilor
Li se dăduse – tuturor –
O parte-anume, rânduită
Ca zi de zi a fi primită.
24 Feciorul lui Meşezabel –
Petahia – fusese cel
Care ajunse dregător
Cu treburile din popor.
Fiu al lui Iuda se vădea
Şi dintre-ai lui Zerah ieşea.
25 Unii din fiii cei pe care
Iuda, urmaşi, în lume-i are,
La Chiriat-Arba şedeau
Şi primprejur. Mulţi locuiau
Şi la Dibon, Iecabţeel
Şi-n satele din jur, la fel.
26 La Ieşua, unii au stat;
La Bet-Palet s-au aşezat
Alţii apoi. Mulţi se vădeau
Că la Molada locuiau.
27 Şi la Haşur-Şual veniră;
Şi la Beer-Şeba locuiră,
Precum şi-n tot acel ţinut
Care de ele a ţinut.
28 Şi la Ţiclag au locuit;
Şi la Mecona au găsit
Locuri în cari s-au aşezat.
29 La En-Rimon ei au mai stat,
La Ţorea, dar şi la Iarmut.
30 La Zanoah au mai şezut;
La Adulam au locuit
Şi la Lachis s-au stabilit.
Pe la Azeca au mai stat
Şi-n acest fel s-au aşezat,
De la Beer-Şeba începând
Pân’ la Hinom, ei ajungând.
31 Apoi, aceia care vin
Din ramura lui Beniamin,
La Gheba merseră de-au stat.
La Aia s-au mai aşezat
Şi la Micmaş şi la Betel
Şi-n locul ce ţinea de el.
32 La Anatot au locuit;
Unii la Nob s-au stabilit.
Alţi-n Hanania au stat,
33 Sau la Haţor s-au aşezat,
La Rama şi la Ghitaim,
34 Hadid, Nebalat, Ţeboim;
35 Unii la Lod s-au stabilit;
Alţii la Ono au venit.
Ono se cheamă, în popor,
Drept „valea lucrătorilor”.
36 Au fost şi unii din Leviţi
Cari s-au unit cu Beniamiţi,
Măcar că ei se dovedeau,
Drept ai lui Iuda că erau.