1 Fusese Eliaşib cel care,
Pe-atunci, ajunse preot mare.
Cu ai săi fraţi, el a pornit
La lucru şi au construit
O poartă, cea „a oilor”.
Când încheiară lucrul lor,
Au sfinţit poarta şi-au adus
Uşile-apoi, de i le-au pus.
Ei au sfinţit-o începând
Din turnul Mea şi ajungând
La un alt turn, ce se vădea,
Hananeel, că se numea.
2 Cu Eliaşib, au mai zidit
Şi oameni care au venit
Din Ierihon. L-a ajutat
Şi-acela care s-a chemat
Zecur, căci el era cel care,
Pe Imri, drept părinte-l are.
3 Fiii lui Sena au zidit
O poartă, care s-a numit
„A peştilor”. Când o sfârşiră,
Cu scânduri o acoperiră
Şi uşile apoi i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Şi-apoi, pe uşile acele,
Au aşezat zăvoare grele.
4 Până când zidul s-a-nălţat,
Cu ei alături a lucrat
Şi Meremot, acela care,
Pe Urie, părinte-l are,
Şi pe Hacoţ. De-asemenea,
Şi Meşulam îl sprijinea.
El se vădea a fi cel care
Pe Berechia, tată-l are,
Precum şi pe Meşezabel.
Ţadoc a mai lucrat cu el,
Ţadoc fiind acela care,
Pe Bana, drept părinte-l are.
5 Şi Tecoiţii au lucrat,
Însă cei care s-au aflat,
În fruntea lor, nu s-au supus
În slujba Domnului de Sus.
6 Apoi, Ioiada – acel care,
Pe Paseah, părinte-l are –
Şi Meşulam – cari se vădea
Fecior al lui Besodia –
Poarta cea veche-o reparară
Şi-n al ei loc o aşezară.
Îndată, după ce-o sfârşiră,
Cu scânduri o acoperiră
Şi uşile apoi i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Şi-apoi pe uşile acele,
Au aşezat zăvoare grele.
7 Melatia – Gabaonitul –
Şi cu Iadon – Meronotitul –
Alăturea de ei, lucrară.
La ei, se mai adăugară
Cei cari, din Gabaon, erau
Sau cari, din Miţpa, se vădeau,
De prin ţinutu-ndepărtat –
De dincoace de Eufrat –
Sau de la scaunul avut
De dregătorul din ţinut.
8 Dintre cei care se vădeau
Că făcători de mir erau,
Acela care a muncit,
Hanania, a fost numit.
Dintre-argintari, cel ce-a lucrat
Fusese Uziel chemat.
El e feciorul lui Harhaia.
9 Apoi, a mai lucrat Refaia,
Fiul lui Hur. El e cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătate din ţinut
Care – aşa cum s-a ştiut –
Doar de Ierusalim ţinea.
10 Alăturea de el şedea
Iedaia, cari găsi cu cale
De-a lucra-n faţa casei sale.
Pe Harumaf, tată-l avea.
Feciorul lui Haşabnia
Care, Hatuş, a fost chemat –
La lucru – s-a alăturat.
11 O parte-a zidului cel care
E-al turnului de la cuptoare,
De Malchia a fost ‘nălţat –
Al lui Harim fiu – ajutat
Şi de Haşub, acel pe care,
Pahat-Moab, drept fiu, îl are.
12 Cu ei, alături, a muncit
Şalum, cari fost-a însoţit
De ale lui copile-ndată;
Lui, Haloheş îi fuse tată.
Şalum acesta e cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătatea de ţinut,
Care – aşa cum e ştiut –
Doar de Ierusalim ţinea.
13 Acela care se numea
Hanun, e cel ce-a reparat
O poartă, care s-a chemat
„A văii”, iar în lucrul lui,
Oamenii Zanoahului
L-au ajutat. Ei au zidit-o
Iar după ce au isprăvit-o,
În urmă, uşile i-au pus.
Încuietori i-au mai adus
Şi-apoi pe uşile acele
Au aşezat zăvoare grele.
Un zid, au mai făcut cu toţi,
Care avea o mie coţi
Şi ajungea capătul lui,
La porţile gunoiului.
14 Peste ţinutu-acela care,
Bet-Hacherem, drept nume are,
Fusese Malchia-nălţat.
O poartă, el a ridicat.
E „a gunoiului” ştiută,
Poarta ce-a fost, de el, făcută,
Iar Malchia e-acela care,
Părinte, pe Recab, îl are.
Malchia, poarta, a zidit-o
Şi-n urmă, când a isprăvit-o,
În rame, uşile i-a pus.
Încuietori i-a mai adus
Şi-apoi pe uşile acele
A aşezat zăvoare grele.
15 Apoi, Şalun – acela care
Fusese-n Miţpa cel mai mare –
A dres „poarta izvorului”
Şi-a prins-o-n brâul zidului.
Şalun era acela care,
Părinte, pe Col-Hoze-l are.
Şalun, când poarta a sfârşit-o,
Cu scânduri a acoperit-o
Şi uşile apoi i-a pus.
Încuietori i-a mai adus
Şi-apoi, pe uşile acele
A aşezat zăvoare grele.
A mai făcut, de-asemenea,
Zidul pe care îl avea
Iazul Siloe. Brâul lui,
Grădina împăratului,
O mărginea continuând
Să se întindă, ajungând
Până la treptele aflate
Lângă ieşirea din cetate.
16 Neemia era cel care
Se dovedea a fi mai mare
Peste Bet-Ţur – cum e ştiut –
Pe jumătate din ţinut.
El, cu ai săi, a construit
Zidul care a-mprejmuit
Mormintele ce le avea
David, iar zidul ajungea
Până la iaz, urcând uşor,
Spre casele vitejilor.
17 Apoi, Leviţii au lucrat.
Primul, Rehum, a fost chemat;
Fiu al lui Bani se vădea.
Al doilea e Haşabia.
Haşabia era cel care
Se dovedea a fi mai mare
Pe jumătate din ţinut
Care – aşa cum e ştiut –
Pe-atunci, de Cheila, se ţinea.
18 A mai lucrat – de-asemenea –
Bavai, cel care-i e fecior
Lui Hanadad şi domnitor
Peste cealaltă jumătate
Dintre ţinuturile-aflate
Sub stăpânirea ce ţinea
De Cheila. El îl mai avea
19 Alături, pe Ezer, cel care
Era, la Miţpa, cel mai mare;
Fiu al lui Iosua e el
Şi a făcut zidul acel
De la suişul caselor
Cari fost-au ale armelor.
Lângă suiş, zidul cotea
Şi-n acel loc, un unghi, făcea.
20 Apoi Baruc, acela care,
Părinte, pe Zabai, îl are,
Pornind din unghi, a înălţat
Zidul şi l-a continuat
Făcându-l, astfel, ca să iasă
Lână a lui Eliaşib casă;
Iar Eliaşib era cel care,
Rang a avut, de preot mare.
21 Zidul a fost continuat
De Meremot. El l-a-nălţat
Până la capătul pe care,
Casa lui Eliaşib îl are,
Căci zidul pe cari l-a făcut,
Din poarta casei l-a-nceput.
Fiu al lui Urie e el,
Precum şi-al lui Hacoţ, la fel.
22 Lângă Ierusalim erau
Mulţi preoţi care locuiau.
Aceştia toţi s-au adunat
Şi împreună au lucrat.
23 Apoi, cei care-n urmă vin
Au fost Haşub şi Beniamin.
În faţa casei lor, lucrară
Şi zidul îl continuară.
În urma lor, Azaria,
Precum şi cu Maaseia,
Lucrară-n faţa casei lor.
Maaseia îi e fecior
Lui Anania. A urmat
24 Cel care e Binui chemat.
Binui este acela care,
Pe Hanadad, părinte-l are.
Astfel, al său zid începea
La casa lui Azaria,
Până la unghi, apoi, urcând,
La colţ – în urmă – ajungând.
25 Palal apoi, acela care,
Părinte, pe Uzai, îl are,
În faţa unghiului lucrase.
El – zidul – îl continuase
În faţa turnului de sus.
Turnul acela a fost pus
În faţa casei unde-a stat
Cel care fost-a împărat,
Iar în vecinătatea ei,
Fusese curtea temniţei.
26 Aceia care locuiau
Pe deal şi care se vădeau
Slujbaşi ai Templului, lucrară
Şi zidul îl continuară
Spre răsărit. Bucata lor
E pân’ la poarta apelor
Şi pân’ la turnul din afară.
27 Cei care-n lucru îi urmară
Sunt Tecoiţii. Au zidit
Brâul care s-a nimerit
În dreptul turnului cel mare
Ce iese-afară, după care
Lungiră creasta zidului,
Până la zidul dealului.
28 Deasupra porţii cailor,
A fost rândul preoţilor.
În faţa casei, fiecare,
A construit zidul cel mare.
29 Ţadoc apoi, acela care,
Pe Imer, drept părinte-l are,
Făcut-a creasta zidului
Aflată-n faţa casei lui.
La poarta de la răsărit,
Drept păzitor, a fost numit
Şemaia. El se dovedea
Feciorul lui Şecania
Şi-a făcut creasta zidului
Aflat în faţa casei lui.
30 Hanania – acela care,
Pe Şelemia, tată-l are –
Şi cu Hanun – cari se vădea
Precum că e al şaselea
Fecior al lui Ţalaf – veniră
Şi-o altă parte, construiră,
A zidului. Lor le-a urmat
Cel care-i Meşulam chemat.
El se vădea acela care,
Pe Berechia, tată-l are
Şi în faţa odăii lui
A făcut creasta zidului.
31 Malchia-n urmă, din cei cari
Se dovediră argintari,
A lungit creasta zidului
Pân’ la slujbaşii Templului
Şi pân’ la casele durate
De negustori, case aflate
La poarta care s-a chemat
Mifcad. El a continuat
Cu zidul pe care l-a dus
Pân’ la odaia cea de sus.
32 Din acel loc, toţi acei cari
Sunt negustori şi argintari,
Îşi construiră zidul lor,
Până la poarta oilor.