1 În urmă, când am isprăvit
Întregul zid de construit
Şi-am pus uşile porţilor
Pe toate în canatul lor,
Pe uşieri eu i-am chemat,
Pe cântăreţi i-am adunat
Şi pe cei care sunt Leviţi
Şi-n slujbe fost-au rânduiţi.
2 Apoi, slujbaşi trimis-am eu,
După Hanani – frate’ meu –
Şi după cel ce s-a chemat
Hanania cari aşezat
Fusese căpetenie mare,
Peste Ierusalim, căci are
Teamă de-al nostru Dumnezeu
Şi credincios este, mereu,
Încât pe mulţi îi întrecea
Prin faptele ce le făcea.
3 Când cei doi oameni au venit,
În felu-acesta le-am vorbit:
„Să nu deschideţi nimănui,
Poarta Ierusalimului,
Mai înainte să pornească
Soarele ca să dogorească.
Pe uşi, să fie-ncuietori,
Iar ale lor închizători
În faţa voastră să se-nchidă
Şi nimeni să nu le deschidă.
Mai trebuie străji aşezate.
Locuitorii din cetate
Vor sta de straje fiecare,
În faţa casei ce o are.”
4 Cetatea, mare, s-a vădit,
Însă cei care-au locuit
În ea, puţini se dovedeau,
Iar case încă nu erau,
Căci zidurile-au fost sfârşite,
Dar case n-au fost construite.
5 După aceea, Dumnezeu
A aşezat în gândul meu,
Îndemnul de a număra
Întreg poporul cari era
Cu mine. M-am îmbărbătat
Şi-apoi o carte am aflat,
Cu spiţa neamului celor
Care, întâi, în ţara lor,
Se-ntoarseră din grea robie.
În carte, în acest fel, scrie:
6 Iată-i pe cei care scăpară
Şi cari – în a lui Iuda ţară –
Din Babilon, s-au întors iar.
Pe-aceştia, Nebucadenţar,
Care fusese împărat,
În Babilon i-a strămutat.
7 Când a plecat Zorobabel,
A mers şi Iosua cu el,
Cu-Azaria, Neemia
Nahmani şi Raamia.
După aceea, ăşti bărbaţi,
De Mardoheu au fost urmaţi.
Bilşan s-a mai alăturat;
Şi Misperet i-a mai urmat
Şi cu Bigvai şi cu Nehum.
Baana i-a-nsoţit la drum.
Iată bărbaţii cei pe care
Neamul lui Israel îi are:
8 Sunt ai lui Pareoş copii,
De toţi – în număr – două mii
O sută şaptezeci şi doi.
9 Ai lui Şefatia apoi,
Trei sute şapte’şidoi erau;
10 Ai lui Arah feciori urmau,
Cari şase sute-s număraţi
Şi cincizeci’doi; ei sunt urmaţi
11 De-ai lui Pahat-Moab copii,
Dintre ai lui Iosua fii
Şi-ai lui Ioab. Ei se vădeau
Că-n număr două mii erau
Şi cu opt sute optsprezece,
Cari erau gata ca să plece.
12 Erau ai lui Elam copii,
O mie două sute fii,
La care s-au adăugat
Cincizeci şi patru, de îndat’.
13 Fiii lui Zatu îi urmau
Care opt sute se vădeau
Şi patruzeci şi cinci. Urmară
14 Ai lui Zecai fii. Când plecară,
În număr se vădiră deci,
La şapte sute şi şaizeci.
15 Copiii lui Binui urmară
Cari şase sute numărară,
La care s-au adăugat
Alţi patruzeci şi opt, de-ndat’.
16 Ai lui Bebai fii îi urmară,
Cari şase sute numărară,
La care s-au adăugat
Alţi douăzeci şi opt, de-ndat’.
17 La două mii trei sute-apoi –
Şi încă douăzeci şi doi –
Erau ai lui Azgad copii.
18 Adonicam şi ai săi fii
Sunt şase sute şaizeci şase.
19 Bigvai e cel care urmase.
Cei cari din el se pogorau,
În număr, două mii erau,
La care s-au adăugat
Şaizeci şi şapte, de îndat’.
20 Cei cari ai lui Adin erau,
La şase sute, se vădeau;
La ei s-au mai adăugat
Cincizeci şi cinci apoi, de-ndat’.
21 Ai lui Ater feciori urmară –
Din Ezechia se-ntrupară –
Şi-n număr ei se dovedeau
Că nouăzeci şi opt erau.
22 Copiii lui Haşum urmară,
Care trei sute numărară,
La care s-au adăugat
Alţi douăzeci şi opt, de-ndat’.
23 Ai lui Beţai feciori urmară
Care trei sute numărară,
La care s-au adăugat
Alţi douăzeci şi patru-ndat’.
24 Feciorii lui Harif urmau;
În număr, ei se dovedeau
A fi o sută doisprezece
Care erau gata ca să plece.
25 Fiii lui Gabaon veniră,
Cari nouă’şicinci se dovediră.
26 Din Betleem au mai venit
Şi din Netofa au sosit
Oameni, iar când se adunară
Cu toţi, o sută numărară,
La care s-au adăugat
Încă optzeci şi opt, de-ndat’.
27 Ceata aceasta e urmată
De-o altă ceată, adunată
Din Anatot. Cei ce-o formau,
O sută două’şiopt, erau.
28 De la Bet-Azmavet apoi,
Venit-au patruzeci şi doi.
29 Cei ce veniră după ei
Sunt şapte sute patru’şitrei.
Din Chiriat-Iarim erau,
De la Chefira mai veneau,
În timp ce unii se vădiră
Că de la Beerot sosiră.
30 Fiii pe care îi avea
Rama – atuncea – şi Ghibea,
La şase sute s-au vădit
Şi două’şiunu, negreşit.
31 De la Micmas, s-au strâns apoi,
O sută douăzeci şi doi.
32 O sută douăzeci şi trei
De inşi veniră, după ei,
Căci din Betel se adunară,
Precum şi de la Ai. Urmară
33 Cei de la Nebo mai apoi,
Care au fost cincizeci şi doi.
34 Erau ai lui Elam copii,
O mie două sute fii,
La care s-au adăugit
Cincizeci şi patru, negreşit.
35 Ai lui Harim fii au fost deci,
La trei sute şi douăzeci.
36 Trei sute patru’şicinci erau
Cei cari din Ierihon veneau.
37 Fiii lui Lod au mai plecat,
Ai lui Hadid i-au mai urmat
Şi ai lui Ono, la sfârşit.
Ei, şapte sute, s-au vădit
La care s-au adăugat
Alţi douăzeci şi unu-ndat’.
38 Erau toţi ai lui Sena fii,
Atunci, în număr de trei mii
Şi nouă sute şi treizeci.
39 Cei care îi urmară, deci,
Sun preoţi. Unii se trăgeau
De la Iedaia şi ieşeau
Din Iosua. Oameni-acei
Sunt nouă sute şapte’şitrei.
40 Ai lui Imer feciori, apoi,
O mie şi cincizeci şi doi.
41 Apoi, ai lui Paşhur copii,
O mie două sute fii
Şi patru’şi’şapte, se vădeau.
42 Ai lui Harim feciori urmau:
O mie şi şaptesprezece
Erau ei, gata ca să plece.
43 Apoi, Leviţii au urmat,
Acei care s-au întrupat
Din Iosua, din Cadmiel
Şi din Hodva; şi ei – la fel –
În număr s-au adeverit
Că-s şapte’şipatru, negreşit.
44 Toţi cântăreţii ce-au plecat –
Cari, din Asaf, s-au întrupat –
O sută patru’şiopt erau.
45 Fiii de uşieri urmau:
Ai lui Ater şi-ai lui Şalum,
Talmon, Acub, Şobai, precum
Şi-ai lui Hatita, negreşit.
O sută-n număr s-au vădit,
La care s-au adăugat
Încă treizeci şi opt, de-ndat’.
46 Iată slujbaşii Templului:
Aceştia sunt feciorii lui
Ţiha, Hasufa, Tabaot.
Urmară alţii care tot
La Templu slujitori erau
47 Şi-ai lui Cheros fii, se vădeau.
Erau ai lui Siaha fii,
Precum şi-ai lui Padon copii.
48 Ai lui Lebana mai erau,
Ai lui Hagaba se vădeau
Şi-ai lui Salmai. Printre-aceşti fii,
Se mai aflau şi alţi copii:
49 Unii de la Ghidel veniră,
Iar alţii din Gahar ieşiră.
Şi din Hanan, o parte vin,
50 Sau din Reaia şi Reţin.
De-ai lui Necoda fii erau,
51 Iar alţii din Gazam ieşeau.
Unii din Paseah veniră;
Alţi din Uza se vădiră.
52 Unii din ei s-au dovedit
Că din Besai sunt, negreşit;
Alţii ieşeau din Mehunim
Şi-asemenea din Nefişim;
53 Ai lui Bacbuc fii se vădeau,
Ai lui Hacufa mai erau
Şi-asemenea ai lui Harhur.
54 Alţii, veniţi de primprejur,
Ai lui Baţlit feciori erau,
Sau din Mehida se trăgeau.
Alţii, din cei care-au veniră,
Fii ai lui Harşa se vădiră.
55 Alţii din Barcos au ieşit
Sau din Sisera au venit.
Unii erau ai lui Tamah,
56 Hatifa şi-ai lui Neţiah.
57 Iată-i pe fiii ce-i aveau
Cei cari, la Solomon, robeau:
Uni-s ai lui Sotai copii;
Lui Soferet alţi-i sunt fii.
Mulţi, din Perida, se-ntrupau;
58 Alţii, din Iala, se trăgeau;
Unii, de la Darcon, veniră,
Iar alţii, din Ghidel, ieşiră
59 Sau din Hatil, Şefatia;
O altă ceată se trăgea
Din Pocheret-Haţebaim.
Alături lor, îi mai găsim
Pe-aceia care se vădeau
Ai lui Amon fii că erau.
60 Ai Templului sfânt slujitori,
Precum şi-ai robilor feciori –
Care de Solomon ţineau –
Trei sute nouă’şidoi erau.
61 Iată-i pe cei care-au venit
Din Tel-Melah, sau au sosit
Din Tel-Haraşa, ori vădeau
Că din Cherub-Adon erau
Sau sunt din Imer, de ţinut.
Aceştia, toţi, nu au putut
A dovedi, în nici un fel,
Precum că sunt din Israel.
62 Ei sunt ai lui Delaia fii,
Sunt ai lui Tobia copii
Şi-ai lui Necoda. Toţi, apoi,
Sunt şase sute patru’şidoi.
63 Dintre cei care se dădeau
Fiii ai preoţilor, erau:
Cel cari Habaia s-a chemat;
Hacoţ, pe-acesta, l-a urmat
Şi Barzilai – acela care,
O fată, drept nevastă, are,
Din cele care se vădeau
Precum că tată îl aveau
Pe Barzilai, pe-acela care
În Galaad, casa, îşi are.
Nume s-a dat bărbatului,
După cel al nevestei lui.
64 Oameni-aceşti şi-au căutat
Spiţa de neam, dar n-au aflat
Nimic, în cartea spiţelor,
În ce priveşte neamul lor
Şi daţi au fost – precum se ştie –
Afar’ apoi, din preoţie.
65 Astfel, cel ce-a fost aşezat
Drept dregător, nu i-a lăsat
Ca – de atuncea înainte –
Să mai mănânce lucruri sfinte,
Până când unul din preoţi
Avea să-ntrebe, pentru toţi –
Ca să se ştie – pe Urim
Şi de asemeni pe Tumim.
66 Oamenii strânşi în adunare
Erau în număr foarte mare,
Adică patru’şidouă mii
Şi trei sute şaizeci de fii.
67 Roabe şi robi îi însoţeau,
Cari şapte mii se dovedeau,
La care s-au adăugat
Trei sute treizeci’şapte-ndat’.
Şi cântăreţi erau cu ei –
Adică între robi-acei –
Cari două sute s-au vădit;
La ei s-au mai adăugit
Alţi patruzeci şi cinci, de-ndată.
68 Pe aceşti oameni, totodată,
Şi animale-i însoţeau
Pentru că ei, mulţi caii, aveau.
La şapte sute-s cai-acei
Şi treizeci’şase; după ei,
Şi mulţi catâri au folosit,
Cari două sute s-au vădit;
La ei s-au mai adăugat
Alţi patruzeci şi cinci, de-ndat’.
69 Cămile au mai folosit,
Cari patru sute s-au vădit;
La ele s-au adăugat
Încă treizeci şi cinci, de-ndat’.
Măgari, apoi, mai folosiră,
Cari şase mii se dovediră
Şi şapte sute douăzeci,
Pe-ale pustiului poteci.
70 Unii – dintre aceia cari,
Peste familii sunt mai mari –
De bună voie, fiecare,
Daruri au dat, pentru lucrare.
Cel care-a fost, peste popor,
Ales să fie dregător,
A mers şi-a dat la visterie,
Darici de aur cari o mie
S-au dovedit la numărat;
Potire – cincizeci – a mai dat;
Veşminte a mai dăruit
Cari preoţeşti s-au dovedit.
În număr, ele fost-au deci,
Atunci, cinci sute şi treizeci.
71 De-asemenea, aceia cari
Peste familii sunt mai mari,
La visterie, fiecare –
După puterea ce o are –
Pentru lucrare-a dăruit
Atât cât şi-a îngăduit.
Darici de aur au fost daţi,
Iar când toţi fost-au număraţi,
La douăzeci de mii erau.
Minele care se vădeau
Că din argint au fost făcute
Sunt două mii şi două sute.
72 Poporul celălalt a dat
Şi el un dar, foarte bogat.
Darici de aur au fost daţi,
Iar când toţi fost-au număraţi,
Erau la douăzeci de mii.
S-au dat apoi, şi două mii
De mine, care se vădeau
Precum că din argint erau.
Haine de preoţi au fost date,
Cari şaizeci’şapte sunt de toate.
73 Întreg soborul de preoţi,
Şi-asemenea Leviţii toţi,
Cu cântăreţi, cu uşieri,
Cu slujitori şi cu străjeri
Şi cu întregul lor popor
S-au aşezat în ţara lor,
Stând în cetăţile pe care,
Ţara lui Israel le are.