1 În vremea când se potrivea
Luna a şaptea că-ncepea,
În ale lor cetăţi şedeau
Cei cari din Israel erau.
Apoi, cu toţi se adunară
Şi la Ierusalim plecară.
În faţa porţii apelor,
S-a adunat acel popor
Şi-apoi pe Ezra l-a chemat
Căci să citească, l-a rugat,
Legea, de Dumnezeu lăsată,
Care prin Moise a fost dată.
2 Preotul Ezra a venit
Şi oamenilor le-a citit
Legea lui Moise. Adunaţi,
Erau femei, cât şi bărbaţi
Care, cu toţi se dovedeau
Că Legea o înţelegeau.
Luna a şaptea începea,
Fiind întâia zi din ea.
3 În faţa porţii apelor,
Ezra citi, pentru popor,
Legea, de Dumnezeu lăsată,
Care prin Moise a fost dată.
Din zori, citirea a-nceput,
Până amiază s-a făcut.
Atent, poporul s-a vădit,
Atunci când Legea s-a citit.
4 Un jilţ de lemn a fost adus
Şi pe-o ‘nălţime a fost pus.
Ezra, pe jilţ, s-a aşezat.
Cei cari în dreapta lui au stat,
Au fost: Şema, cu Hilchia,
Cu Urie, Matitia,
Cu Anania şi-n sfârşit,
Maaseia. Cei ce-au venit
Şi-au stat la stânga, lângă el,
Au fost: Pedaia, Mişael,
Cu Haşbadana, Malchia,
Cu Meşulam de-asemenea,
Cu Zaharia negreşit
Şi cu Haşum într-un sfârşit.
5 Ezra deschise cartea-ndată,
Iar toată lumea adunată,
Iute-n picioare, s-a sculat.
6 Ezra L-a binecuvântat
Pe Dumnezeul lor Cel mare
Şi „Amin!”, zis-a fiecare,
Ţinându-şi mâinile-nălţate,
Către înalturi îndreptate.
Cu toţi – în urmă – s-au plecat
Şi Domnului s-au închinat.
7 Cei care Legea-au tâlcuit
Şi pe popor l-au lămurit,
Au fost: Bani, cu Şerebia,
Cu Iosua, cu Azaria;
Maaseia a mai venit;
Iamin şi-Acub l-au însoţit;
Cu Şabetai şi Hodia,
Chelita – de asemenea –
Cu Iozabad, iar la sfârşit
Hanan e cel care-a venit
Şi cu Pelaia. Însoţiţi,
Au fost aceştia, de Leviţi.
Ei au vorbit poporului
Care şedea la locul lui.
8 I-au desluşit Legea pe care,
Domnul lui Israel o are,
Încât cu toţi s-au dumirit
Şi-au înţeles ce s-a citit.
9 Apoi, Neemia – cel care,
Rangul de dregător îl are –
Ezra – cari preot era, dar
Se dovedea şi cărturar –
Şi cu Leviţii au vorbit
Poporului şi-au glăsuit:
„Ziua aceasta, minunată,
Lui Dumnezeu Îi e-nchinată.
Acuma voi, atenţi să fiţi!
Nu plângeţi şi nu vă bociţi!”
Poporu-ntreg se tânguia,
Când slova Legii se citea.
10 Ei au mai zis: „Acum, plecaţi
Şi, cărnuri grase, să mâncaţi.
Beţi băuturi dulci, iar apoi –
O parte – să trimiteţi voi
Şi celor care n-au nimic,
Să aibă şi ei, câteun pic,
Căci ziua asta minunată,
Domnului nostru-i e-nchinată.
Nu vă mâhniţi, căci bucuria
Lui Dumnezeu vă e tăria.
11 Leviţii, prin popor, umblau,
Căci ei, pe oameni, căutau
Să-i potolească. „Tăceţi dar,
Şi nu vă mâhniţi în zadar,
Căci ziua asta se arată
Sfântă a fi şi minunată!”
12 Întreg poporul a plecat
De a băut şi a mâncat.
Apoi, trimis-au câteun pic,
Celor ce nu aveau nimic,
Căci înţeles-au – negreşit –
Cuvântul ce s-a tâlcuit.
13 A doua zi, aceia cari,
Peste familii sunt mai mari,
Cu tot soborul de preoţi,
Precum şi cu Leviţii toţi,
La Ezra-au mers, să le vorbească
Şi Legea să le-o tâlcuiască.
14 În cartea Legii au găsit
Că Dumnezeu a poruncit,
Prin Moise, fiilor pe care
Neamul lui Israel îi are,
În corturi doar, să locuiască,
Atunci când au să prăznuiască
Acele sărbători cerute
A şaptea lună-a fi ţinute.
15 Atunci, în ţară, au trimis –
Îndată – soli, prin care-au zis:
„Grabnic, la munte să plecaţi,
Căci trebuie să adunaţi
Crengi de măslin şi mirt. Apoi,
Crengi de finic să strângeţi voi;
De-asemenea, să nu uitaţi
Că trebuie să mai tăiaţi
Crengi din copacii cei stufoşi
Şi din măslinii rămuroşi
Care sălbatici se vădesc.
Aceste crengi ne trebuiesc,
Căci vrem, din ele, mai apoi,
Să facem corturi, pentru noi,
Aşa după cum Domnu-a zis
Şi precum e, în Lege, scris.”
16 Poporu-atunci, grabnic, s-a dus
Şi crengi, din munte, a adus.
Pe urmă, corturi a făcut –
Aşa precum i s-a cerut –
Pe-acoperişul caselor,
În curţile caselor lor,
În faţa unei porţi aflate
Chiar la intrarea în cetate –
Cari „a lui Efraim” se cheamă –
Şi-n locul gol – de bună seamă –
Aflat în faţa porţilor
Chemate „ale apelor”.
Chiar şi la Templul Domnului –
Adică-n curtea Casei Lui –
Poporul, corturi, şi-a făcut,
După cum Legea a cerut.
17 Toţi robii care-atunci scăpară
Şi se întoarseră în ţară,
Corturi, de-ndat’, şi-au întocmit
Şi-n ele-apoi, au locuit.
De pe când Iosua trăia –
Cari, al lui Nun fiu, se vădea –
Aşa ceva nu s-a văzut,
Căci nimenea n-a mai ţinut,
A corturilor sărbătoare.
A fost o veselie mare,
În ziua ‘ceea, negreşit.
18 Din cartea Legii s-a citit,
Din prima zi când s-a văzut
Că sărbătoarea a-nceput,
Şi până când ea s-a sfârşit.
O săptămână-au prăznuit
A corturilor sărbătoare
Şi-apoi, o sfântă adunare,
A opta zi, ei au ţinut,
Aşa precum a fost cerut.