1 Moise luatu-şi-a soţia,
Din Etiopia. Maria
Şi cu Aron au îndrăznit
Şi împotrivă-i, au vorbit,
Din pricina femeii care
El şi-a ales-o, şi-au zis: „Oare,
2 Domnul, prin Moise doar, vorbeşte?
Dar cum de nu se foloseşte –
Ca să vorbească – şi de noi?”
Domnul a auzit apoi,
Ce-a spus Maria, negreşit,
Când, cu Aron, ea a vorbit.
3 Moise-a fost blând, cum nu mai sânt
Alţii la fel, pe-acest pământ.
4 Deodată, Domnul a vorbit
Şi iată ce le-a poruncit
Lui Moise, lui Aron şi-apoi,
Mariei: „Vreau să mergeţi voi,
La cortul întâlniri-ndată.”
Toţi trei s-au dus atunci şi iată
5 Că Dumnezeu S-a pogorât
În stâlp de nor şi-a tăbărât
Apoi, la uşa cortului.
El i-a chemat, în faţa Lui,
Pe Moise şi pe-Aron apoi.
Când s-au apropiat cei doi,
6 Domnul le-a zis: „Ascultaţi bine
Şi să luaţi seama la Mine!
Când un proroc are să fie
Aflat la voi, vreau să se ştie
Căci am să Mă descoperesc
În faţa lui şi-am să-i vorbesc
Printr-o vedenie sau vis
Şi am să-i spun ce am de zis.
7 Nu tot aşa-i cu robul Meu –
Cu Moise – pentru că ştiu Eu
Că Moise este, ne-ndoios,
În toată casa-Mi, credincios.
8 De-aceea, lui, Eu îi vorbesc,
Gură la gură, când doresc.
El vede chipul Domnului,
Pentru că Mă descopăr lui
Prin lucruri simple de-nţeles,
Căci el este al Meu ales.
Şi-atunci vă-ntreb: cum aţi putut,
Şi oare cum nu v-aţi temut
Ca împotrivă-i să-ndrăzniţi –
Când rob Îmi este – să vorbiţi?!”
9 Domnul, îndată, Şi-a aprins
Mânia, care i-a cuprins
Pe amândoi, şi a plecat.
10 Norul, de cort, s-a-ndepărtat
Şi iată că pentru-a ei vină,
De lepră-a fost Maria plină,
Albă fiind, ca de zăpadă.
Când s-a întors Aron s-o vadă,
A-ncremenit, pentru că ea,
Ca din senin, lepră avea.
11 Aron, atuncea, a strigat
La Moise şi a cuvântat:
„Ah, domnul meu, noi te rugăm
Să nu ne faci ca să purtăm
Pedeapsa pentru-al nost’ păcat,
Căci am vorbit necugetat
Şi acum, iată, am văzut
Că vinovaţi noi ne-am făcut!
12 Să nu îmi laşi aşa soţia,
Căci nu voiesc a fi Maria
Asemeni celui mort născut,
Cari, jumătate, a avut
Putredă carnea trupului,
Din pântecele mamei lui.”
13 Moise, atuncea, a strigat
La Dumnezeu şi L-a rugat:
„Vindecă Doamne, pe Maria!
Vindecă-i, lui Aron, soţia!”
14 Domnul l-a întrebat, îndată:
„Dar dacă ar fi fost scuipată,
De al ei tată, în obraz,
Nu ar fi fost – în acest caz –
Ea, şapte zile, de ocară?
Scoate-o din tabără, afară,
Şi-nchisă are să rămână
Acolo, timp de-o săptămână,
Ea singură. Abia apoi,
Primeşte-o-n tabără-napoi.”
15 Maria, deci, o săptămână,
A trebuit ca să rămână
Închisă, cum s-a poruncit.
Întreg poporul s-a oprit
Acolo şi pe loc a stat
Până când ea s-a curăţat.
Doar când Maria a venit
În tabără iar, a pornit
16 Poporu-ntreg, din nou, la drum.
El a plecat, astfel, acum,
Din Haţerot şi-a poposit
Într-un pustiu, Paran numit.