1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Copiilor lui Israel,
Vorbeşte-le, în acest fel:
„Atuncea când o să intraţi,
În ţară, şi-o să v-aşezaţi,
Apoi în ea să locuiţi,
3 Când veţi voi să dăruiţi
Jertfe, pe cari să le socot
Să fie drept arderei de tot
Ce sunt de flăcări mistuite,
Aduse spre a fi-mplinite
Ori nişte juruinţe, sau
Poate sunt jertfe ce se dau
De bunăvoie, jertfe care
Le-aduceţi la vreo sărbătoare,
Din turme şi cirezi luaţi
Jertfa pe care vreţi s-o daţi.
Prin ele, un miros plăcut,
Îi va fi Domnului făcut.
4 Cel ce-şi aduce darul lui
Să-l pună-n faţa Domnului,
S-aducă şi-un dar de mâncare
Luat din a făinii floare,
Cu untdelemn amestecată.
Făina fi-va măsurată
Şi-a zecea parte va avea,
Din efă; puneţi, peste ea,
Şi untdelemn – deci, un vas plin –
Cari va avea un sfert de hin.
5 La arderea de tot apoi,
Sau pentru jertfe, aveţi voi
Ca să aduceţi o măsură
Din jertfa pentru băutură,
Pe care s-o luaţi din vin;
Ea va avea un sfert de hin,
Iar o măsură de-acest fel,
Să însoţească orice miel.
6 Darul pe care o să-l daţi
Pentr-un berbec, o să-l luaţi,
Apoi, din a făinii floare.
Darul acesta de mâncare,
Tot dintr-o efă să se ia;
Două zecimi, el va avea.
Ulei, să puneţi, un vas plin
Cu o treime dintr-un hin,
Peste făină, iar apoi,
Amestecaţi-o bine voi.
7 O să aduceţi şi-o măsură
Din jertfa pentru băutură –
Pe care-o veţi lua din vin –
De o treime dintr-un hin.
Prin ele, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
8 Când un viţel este luat
Pentru a fi, în urmă, dat
Drept jertfă pentru mulţumire,
Arderi de tot pentru-mplinire
A juruinţelor făcute,
9 Pe lângă el, mai sunt cerute
Apoi, o jertfă de mâncare,
Care-i din a făinii floare
Şi-o jertfă pentru băutură.
Prima să aibă, ca măsură,
Doar trei zecimi de efă care
Va fi din a făinii floare.
Apoi, un vas cu ulei, plin –
De jumătate dintr-un hin –
Peste făină, e turnat
Şi totul fi-va frământat.
10 Ca jertfă pentru băutură,
Dată va fi tot o măsură
De jumătate dintr-un hin,
Care luată e, din vin.
Prin ele, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
11 În acest mod, veţi proceda
Mereu, atuncea când veţi da
Domnului, jertfe de-acest fel –
Un bou, berbec, ied sau un miel.
12 Aşa veţi face, vitelor:
Deci voi – după numărul lor –
Atunci când o să le jertfiţi,
Tot, trebuie să împliniţi.
13 În acest fel, va proceda
Un băştinaş care va da
O jertfă ce a fost menită
A fi de flăcări mistuită,
Prin care, un miros plăcut,
Domnului, Îi va fi făcut.
14 Străinul care se găseşte,
În Israel, şi dăruieşte
O jertfă ce a fost menită
A fi de flăcări mistuită –
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut –
Va trebui a şti şi el
Să facă în acelaş’ fel.
15 Aceasta e o lege care
O ţine-ntreaga adunare:
Şi cel ce e din Israel
Şi cel ce e străin, la fel.
Această lege, pentru voi
Şi pentru-ai voşti’ urmaşi apoi,
Dată vă este, pe vecie.
Pentru străini are să fie
Lege – ca pentru voi – mereu,
Când jertfe-I fac, lui Dumnezeu.
16 O lege şi-o poruncă au
Aceia care, la voi, stau:
Străin sau băştinaş, să ştie
Că legea trebuie s-o ţie.”
17 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
18 „Copiilor lui Israel,
Vorbeşte-le, în acest fel:
„Când veţi ajunge să păşiţi
În ţara ce o s-o primiţi
19 Şi când, din pâinea ei, luaţi –
Acolo – voi, ca să mâncaţi,
Întâi să-i faceţi, Domnului,
Un dar, din rodul câmpului.
Darul ce trebuie-a fi dat,
Prin ridicare, e luat.
20 Din pârga plămădeli-apoi,
O turtă, o să faceţi voi.
Pentru acel dar ridicat,
Precum e darul ce-i luat
Întâi din arie, să ştiţi,
Ca turta, să o dăruiţi.
21 Din pârga plămădelii deci,
Luaţi o turtă şi, în veci –
Din neam, în neam – voiesc să ştiţi
Ca, Domnului, s-o dăruiţi.”
22 „Atunci când aţi păcătuit,
Fără să vreţi, şi n-aţi păzit
Ceea ce Domnul va făcut,
Prin Moise-acuma, cunoscut;
23 Dacă cumva, nu aţi păzit
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Vorbind prin Moise, pentru voi,
Şi pentru-ai voşti’ urmaşi apoi;
24 Dacă păcatul făptuit,
Fără de voie-i săvârşit –
Fără să ştie adunarea –
Iată care va fi urmarea:
Întreg poporul va avea,
O jertfă, Domnului, să-I dea.
Pentru întregul Israel,
Se va aduce un viţel,
Pe care Eu am să-l socot
Să-Mi fie arderea de tot.
Acesta, un miros plăcut,
Domnului, Îi va fi făcut.
Să-l însoţească fiecare,
Cu darul său pentru mâncare
Şi să-i adauge-o măsură
Din jertfa pentru băutură.
Deci, după legile-aşezate,
Toate aceste vor fi date.
Un ţap care va fi menit
Drept jertfă pentru ispăşit,
Mai trebuie ca să se dea.
25 Preotu-n urmă va avea
Să facă, prin a sa menire,
Pentru popor, o ispăşire.
Prin jertfele care s-au dat,
Păcatul său va fi iertat,
Pentru că n-a fost săvârşit
De nimenea, în mod voit.
26 Se va ierta, în acest fel,
Copiilor lui Israel –
Şi-asemenea străinilor
Aflaţi în adunarea lor –
Păcatul ce l-au săvârşit,
Căci fără voie au greşit.
27 Dacă un om păcătuieşte,
Fără să vrea, el trebuieşte
Să-I dea o jertfă Domnului
Apoi, pentru păcatul lui.
O capră, de un an, să ia
28 Şi preotului să o dea;
Acesta, prin a sa menire,
Are să facă ispăşire
Apoi, în faţa Domnului,
Pentru păcatul omului
Aceluia care-a greşit
Fără ca el să fi voit.
29 Aceasta e o lege care
O ţine-ntreaga adunare:
Şi cel ce e din Israel
Şi cel ce e străin, la fel.
Temeiul ei e folosit,
Când, fără voie, s-a greşit.
30 Atunci când întâmpla-se-va
Ca să greşească cineva,
În mod voit, se dovedeşte
Că el, pe Domnul, Îl huleşte.
Veţi şterge-atunci, fiinţa lui,
Din mijlocul poporului,
31 Pentru că a nesocotit
Cuvântul care l-a rostit
Chiar Dumnezeu, şi a călcat
Poruncile pe cari le-a dat.
Să-i daţi pedeapsă, omului,
Pentru nelegiuirea lui.
Omul acela, negreşit,
Are să fie nimicit.”
32 Când, prin pustiu, au rătăcit,
Israeliţii au găsit
Un om care a adunat
Lemne, în ziua de Sabat.
33 Cei care l-au găsit, au pus
Mâna pe el şi-apoi l-au dus,
La Moise şi Aron, îndată,
Precum şi la suflarea toată
Din Israel, iar la sfârşit,
34 În temniţă, l-au azvârlit,
Căci trebuiau să hotărască
În ce fel au să-l pedepsească.
35 Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Omul să fie pedepsit
Cu moartea! Astfel, fiecare
Pietre să ia şi să-l omoare.
Din tabără, să-l scoate-ţi voi
Şi-afară-l veţi ucide-apoi.”
36 L-au scos afară – cum s-a zis –
Şi-acolo el a fost ucis,
După porunca Domnului,
Dată prin Moise, robul Lui.
37 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
38 „Copiilor lui Israel,
Să le vorbeşti, în acest fel:
„Din neam, în neam, de-acum ‘nainte,
Voi să vă puneţi, la veştminte,
Un ciucure. Să-l atârnaţi
În colţuri şi să mai legaţi,
Un fir albastru, peste el.
39 Privind la ciucurele-acel,
O să vă amintiţi, mereu,
Poruncile lui Dumnezeu,
Căci trebuie să le-mpliniţi.
În acest fel, nu o să fiţi
Târâţi de pofta ochilor,
Precum şi a inimilor,
Către curvie. Ne-ncetat,
40 Poruncile ce vi le-am dat,
Va trebui să le-mpliniţi,
Căci numai astfel o să fiţi
Sfinţi, pentru Domnul, tot mereu.
41 Al vostru Domn şi Dumnezeu
Eu sunt; Eu v-am eliberat
Şi din robie v-am scăpat.
Din al Egiptului ţinut,
V-am scos şi, liberi, v-am făcut,
Pentru ca Eu, astfel, mereu,
Să fiu al vostru Dumnezeu.”