1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Vorbeşte-ntregului popor,
Şi-n urmă, după casa lor –
Adică după seminţie –
Câte-un toiag, să îţi dea ţie.
O să aduni, în acest fel,
De la întregul Israel,
Douăsprezece, după care,
Să-l încrustezi, pe fiecare,
Cu numele, pe lemnul lor.
Numai din partea capilor
De seminţie – se-nţelege –
Ai să aduni aste toiege
Şi numele fiecărui
Să-l încrustezi, în lemnul lui.
3 Al lui Aron nume, să ştii
Că trebuie apoi să-l scrii,
Pe-acel toiag ce l-ai primit
Din partea neamului Levit.
Deci un toiag are să fie,
De fiecare seminţie.
4 În cort, toiegele, apoi,
Ai să le duci, unde, cu voi,
Eu Mă-ntâlnesc. Să şadă ele,
În faţa mărturiei Mele.
5 Eu, un bărbat, Îmi voi alege.
Ai să-l cunoşti, după toiege:
Al cui toiag a înflorit,
Va fi bărbatul potrivit.
În felu-acesta, voi putea,
Capăt să pun, în faţa Mea,
Tuturor vorbelor pe care,
A lui Israel adunare,
În contra voastră, le-au pornit.”
6 Moise s-a dus şi a vorbit
Cu al lui Israel popor,
Şi-atuncea, toţi mai marii lor
Au mers, degrabă, şi-au adus
Câte-un toiag pe cari l-au pus
În faţa lui. Doişpe toiege
S-au strâns, precum se înţelege,
După familiile lor
Şi casele părinţilor.
Toiagul, de Aron adus,
În al lor mijloc, a fost pus.
7 Moise, pe toate, le-a luat
Şi-apoi, în cort, le-a aşezat,
Să stea-naintea Domnului,
În faţa mărturiei Lui.
8 A doua, zi când a intrat
Moise, în cort, a observat
Cum că toiagul dăruit
Din partea neamului Levit,
Pentru Aron, se înverzise,
Făcuse muguri, înflorise,
Şi-a copt migdale-n ramul lui.
9 Moise, din faţa Domnului,
Luă toiegele şi-apoi
S-a dus, cu ele înapoi,
Şi-a strâns întreaga adunare,
Ca să le vadă fiecare.
Toţi cei care toiege-au dat,
‘Napoi atunci şi le-au luat.
10 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
„Al lui Aron toiag să-l pui,
Din nou, în cortul Domnului,
Căci vreau ca semn să fie el,
Pentru întregul Israel –
Pentru cei cari se răzvrătesc –
Şi-n acest fel, am să opresc
Cârtirile, din faţa Mea.
Când ăst toiag, îl vor vedea,
Toţi au să ştie, bunăoară,
Cum să se poarte, să nu moară.”
11 Moise, întocmai a făcut,
După cum Domnul i-a cerut.
12 Ai lui Israel fii s-au dus
La Moise-n urmă şi i-au spus:
„Să ştii că noi o să murim!
Pierim cu toţi! Pierim! Pierim!
13 Cine se-apropie de cort,
Pe loc are să fie mort.
Ne spune-acuma, ca să ştim:
Va trebui toţi să murim?”