1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit,
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Copiilor lui Israel,
Să le vorbeşti, în acest fel:
„Să aveţi grijă, tot mereu,
Ca să-Mi aduceţi darul Meu –
Dar de mâncare potrivită,
Adus la vremea hărăzită –
Hrană din jertfe pregătite
A fi de flăcări mistuite,
Prin care, un miros plăcut,
În faţa Mea, va fi făcut.”
3 De-asemenea, poporului,
În felu-acesta, să-i mai spui:
„Iată ce jertfă mistuită
De flăcări, fi-va pregătită,
Zilnic, în faţa Domnului,
Ca ardere pe-altarul Lui:
Doi miei de-un an, să pregătiţi –
Fără cusur – şi să-i jertfiţi.
Aceste jertfe, le socot
Să-Mi fie arderea de tot
Care, mereu, trebuie dată,
Pentru că ea e necurmată.
4 Mieii pe care-i pregătiţi,
Iată cum vreau să îi jertfiţi:
Pe primul, când se luminează;
Pe-al doilea, când se înserează.
5 S-aduceţi darul de mâncare,
Luat din a făinii floare.
A zecea parte s-o luaţi
Din efă şi s-o frământaţi
Cu untdelemnul de măsline
Care au fost sfărmate bine.
Din untdelemnu-acesta fin,
Să folosiţi un sfert de hin.
6 Darul acesta, îl socot
Să-Mi fie ardere de tot.
Ea trebuie-a fi necurmată,
La fel precum a fost cea dată
La muntele Sinai. Să fie
O jertfă, cum Îmi place Mie,
Adică una pregătită
A fi de flăcări mistuită,
Cari, pentru Domnul, a făcut –
În faţă-I – un miros plăcut.
7 Mai trebuie şi o măsură
Din jertfa pentru băutură,
Pe care o veţi da din vin.
Ea va avea un sfert de hin.
Ca jertfa să fie plăcută
Lui Dumnezeu, va fi făcută
În locul sfânt. Să daţi astfel,
Câte o jertfă, pentr-un miel.
8 Al doilea miel va fi adus
Când se-nserează – cum am spus.
Să-l însoţiţi pe fiecare,
Cu darul dat pentru mâncare
Şi totodată, c-o măsură
Din jertfa pentru băutură,
La fel precum s-a procedat
La jertfa care-n zori s-a dat.
Aceasta-i jertfa pregătită
A fi de flăcări mistuită
Şi care, un miros plăcut,
Domnului, Îi va fi făcut.”
9 „Când vine ziua de Sabat,
Iată ce jertfe-aveţi de dat:
Întâi trebuie dat doi miei –
Fără cusur să fie ei
Şi-un an să aibă fiecare.
Apoi, din a făinii floare,
Un dar, urmează, ca să daţi.
Din efă deci, o să luaţi
Două zecimi, în care voi,
Ulei, s-adăugaţi apoi.
Veţi mai aduce o măsură
Din jertfa pentru băutură.
10 Toate acestea le socot
Să-Mi fie arderea de tot,
A unei zile de Sabat,
Afară de ce va fi dat
Zilnic, ca arderi necurmate,
Aşa cum fost-au aşezate,
Şi însoţite de-o măsură
Din jertfa pentru băutură.
11 La începutul luni-apoi,
Vreau alte jertfe de la voi,
Pe care am să le socot
Să-Mi fie drept arderi de tot:
Vreau un berbec şi doi viţei,
Precum şi încă şapte miei
De-un an, care – precum se ştie –
Fără cusur voiesc să fie.
12 S-aduceţi darul de mâncare,
Făcut din a făinii floare;
Doar trei zecimi o să luaţi,
Din efă, ca s-o frământaţi
Cu untdelemn. În acest fel,
Să însoţiţi orice viţel.
Pentr-un berbece mai apoi,
Alt dar aveţi s-aduceţi voi.
Darul acesta de mâncare
E tot din a făinii floare.
Două zecimi o să luaţi –
Din efă – ca s-o frământaţi
Cu untdelemn. Iată-n ce fel,
13 Veţi face darul, pentr-un miel:
Şi daru-acesta de mâncare
E tot din a făinii floare;
Doar o zecime să luaţi –
Din efă – şi s-o frământaţi
Cu untdelemn. Am s-o socot
A fi o ardere de tot –
O jertfă ce e dăruită,
A fi de flăcări mistuită –
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
14 Jertfe să daţi – de băutură;
Să fie însă, cu măsură:
Pentr-un viţel, să daţi, din vin,
O jumătate doar, de hin.
Iată cât trebuie să daţi,
La un berbece: să luaţi
A treia parte dintr-un hin,
Ca şi măsură, pentru vin.
Apoi, trebuie pentr-un miel,
Să procedaţi, în acest fel:
Luaţi un sfert doar, dintr-un hin,
Ca şi măsură pentru vin.
Aceasta-i jertfa ce-o socot
A fi drept ardere de tot,
Ce, în tot anul, va fi dată,
La începutul luni-odată.
15 Va trebui ca, mai apoi,
Un ţap să mai aduceţi voi,
Lui Dumnezeu, având menire,
De jertfă pentru ispăşire.
Ea – în afară – va fi dată,
De arderea ce-i necurmată,
Precum şi peste-acea măsură
Din jertfa pentru băutură.”
16 „A paisprezecea zi apoi –
Din luna-ntâi – să ţineţi voi,
Paştele Domnului, urmând
17 A cincisprezecea zi, la rând,
A fi o sărbătoare mare.
Apoi, sunt şapte zile-n care,
Numai azime – negreşit –
Ca să mâncaţi, e-ngăduit.
18 În prima zi de sărbătoare,
S-aveţi o sfântă adunare.
Nici o lucrare – nimenea –
Nu poate-a săvârşi, în ea.
19 O ardere de tot apoi,
Lui Dumnezeu, să Îi daţi voi.
Această jertfă pregătită
A fi de flăcări mistuită
O să cuprindă doi viţei
Şi un berbec şi şapte miei
Fără cusur, cari – să se ştie –
Că trebuiesc de-un an să fie.
20 S-adăugaţi, la fiecare,
Şi darul lor pentru mâncare,
Cari din făină-i frământat,
Cu untdelemn amestecat.
Două zecimi să pregătiţi –
Din efă – să le dăruiţi
O dată cu berbecu-apoi,
Iar trei zecimi să luaţi voi –
Din efă – pentru un viţel
21 Şi o zecime, la un miel.
22 Un ţap veţi da, având menire
De jertfă pentru ispăşire;
Prin el, se face mai apoi,
O ispăşire, pentru voi.
23 Acestea fi-vor dăruite,
Pe lângă jertfele gătite,
Care – în zori – trebuie date
Şi cari sunt jertfe necurmate.
24 Date vor fi jertfele-acele,
În şapte zile. Astfel, ele
Sunt hrana jertfei pregătită
A fi de flăcări mistuită,
Prin care, un miros plăcut,
Lui Dumnezeu, Îi e făcut.
Pe lângă jertfa necurmată,
Să mai aduceţi, totodată –
Precum v-am spus – şi o măsură,
Din jertfa pentru băutură.
25 A şaptea zi de sărbătoare,
Ţineţi o sfântă adunare.
Nu are voie nimenea,
Lucru de slugă-a face-n ea.”
26 „Când de pe câmp veţi strânge voi
Întâiul rod, să ştiţi apoi,
Să Îi aduceţi Domnului,
Un dar, ca jertfă-n faţa Lui.
Să daţi ăst dar pentru mâncare,
Numai la sărbătoarea care
Înseamnă, pentru-al vost’ popor,
Sfârşitul săptămânilor,
Care – precum v-am arătat –
La Cincizecime, e serbat.
În acea zi de sărbătoare,
S-aveţi o sfântă adunare.
Lucru de slugă, nimenea,
Să facă-atunci, nu va putea.
27 Îmi veţi aduce doi viţei
Şi un berbec şi şapte miei
De-un an; iar Eu am să-i socot,
Să-Mi fie-o ardere de tot,
Prin care, un miros plăcut,
În faţa Mea, va fi făcut.
28 S-aduceţi darul de mâncare,
Luat din a făinii floare,
Cu untdelemn, amestecată
Şi-n urmă, bine frământată.
Două zecimi o să luaţi,
Pentr-un berbece, când îl daţi;
Daţi trei zecimi, de un viţel
29 Şi numai una, la un miel.
30 Să daţi şi-un ţap având menire
De jertfă pentru ispăşire,
Ca să se facă, mai apoi,
O ispăşire, pentru voi.
31 Aceste jertfe vor fi date,
Pe lângă cele necurmate
Şi darul lor pentru mâncare.
Mieii aduşi de adunare,
Fără cusur vor fi. Să ştiţi
Că trebuie să dăruiţi,
Pe lângă-acestea, şi-o măsură
Din jertfa pentru băutură.”