1 Iată-i pe fiii ce-i avea
Aron, în vremea când vorbea,
Pe muntele Sinaiului,
Domnul, cu Moise. Fiii lui
2 Au fost: Nadab – primul născut;
Abihu-apoi a apărut,
Urmat fiind de Eleazar,
Iar la sfârşit, de Itamar.
3 În felu-acesta, s-au numit
Fiii pe cari i-a dobândit
Aron, în lume. Aceşti fraţi
Au fost, în urmă, închinaţi
Lui Dumnezeu, ca să Îi fie,
În slujbă puşi, la preoţie.
Ei trebuit-au să primească,Întâi, ungerea preoţească.
4 Nadab şi-Abihu au murit –
Atuncea când au îndrăznit
S-aducă-n faţa Domnului,
Un foc străin, pe-altarul Lui,
În a Sinaiului pustiu –
Fără să fi avut vreun fiu.
Cei care-n urmă au slujit,
Ca preoţi, după ce-au pierit
Cei doi fii, fost-au Eleazar
Şi al său frate, Itamar.
În faţa lui Aron, apoi,
Şi-au împlinit slujba cei doi.
5 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
6 „Pe a lui Levi seminţie,
Să o apropii, ca să fie
‘Naintea lui Aron adusă
Şi-n slujba preotului, pusă.
7 Să aibă grijă, ne-ncetat,
De tot ceea ce este dat
În paza lor şi, negreşit,
De tot ce este poruncit,
Poporului lui Israel.
Vor împlini, în acest fel –
Leviţii – slujba cortului
Şi au să stea-naintea lui.
8 Ei, de uneltele pe care
Al întâlnirii cort le are,
Mereu, trebuie să-ngrijească
Şi de asemeni, să păzească
Tot ceea ce s-a poruncit,
Lui Israel. Ei, negreşit,
Vor face slujba cortului
Şi vor veghea asupra lui.
9 Tu, pe Leviţii care-i ai,
Lui frate’ tău Aron, să-i dai
Şi-asemenea, fiilor lui.
Din partea Israelului,
În totul, ei să fie daţi,
Pentru Aron – să nu uitaţi!
10 Aron şi-ai lui fii să păzească
Slujba primită, preoţească.
Străinul care a venit,
La voi şi-n urmă, a-ndrăznit
Să se apropie, să ştiţi,
Cu moartea, să îl pedepsiţi.”
11 Domnul, pe Moise, l-a chemat
Şi-n acest fel, a cuvântat:
12 „Iată, cu cale am găsit
Ca să Îmi iau neamul Levit,
Din mijlocul lui Israel;
Înlocuiesc, în acest fel,
Pe-ntâi născuţii din popor,
Cu ramura Leviţilor.
Deci a lui Levi seminţie
A Mea va trebui să fie.
13 Căci orşicare-ntâi născut
Este al Meu. Cum aţi văzut
Când în Egipt aţi locuit,
În ziua-n care i-am lovit
Pe-ntâi născuţii ţării, Eu –
Mie – Mi-am închinat, mereu,
Pe cei dintâi născuţi, pe care
Poporul Israel îi are –
Fie din neamul omenesc,
Fie din cel dobitocesc.
Primii născuţi, ai Mei sunt! Eu
Sunt – şi voi fi – Domnul, mereu.”
14 În a Sinaiului pustie,
Fusese Moise – cum se ştie –
Atunci când Domnul i-a vorbit.
Iată dar, ce i-a poruncit:
15 „Să mergi şi pe-ai lui Levi fii,
Să-i numeri, căci voiesc să-i ştii,
După familiile lor
Şi casele părinţilor.
Vreau dar, ca să se socotească
Toţi cei de parte bărbătească.
Să-i iei de la o lună-n sus,
Şi să îi numeri, cum am spus.”
16 Aşa cum Domnul a cerut,
Moise, întocmai, a făcut.
17 Iată acum, cum s-au numit
Cei cari, din Levi, au ieşit:
Primul, Gherşon, a fost chemat;
Al doilea fiu este Chehat
Şi-apoi, în urmă, a venit
Cel cari, Merari, s-a numit.
18 Iată numele fiilor –
După familiile lor –
Pe cari Gherşon i-a zămislit:
Libni a fost primul venit,
Iar cel de-al doilea e Şimei.
19 Iată-i acuma, pe acei
Pe care i-a avut Chehat:
Amram, întâiul s-a chemat;
Al doile-ai Iţehar numit;
Hebron, al treilea, a venit,
Iar ultimul e Uziel.
20 Merari a avut şi el
Doi fii. Întâiul s-a chemat
Malhi, iar Muşi i-a urmat.
Iată familiile lor –
Cele ale Leviţilor:
21 De la Gherşon, au provenit
Şimei şi Libni, negreşit.
Astfel, familiile lor
Sunt ale Gherşoniţilor.
22 Cei care fost-au număraţi,
Adică toţi acei bărbaţi,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus,
Au fost, atuncea, şapte mii
Cinci sute, de-ai lui Gherşon fii.
23 Locul familiilor lor
Din casa Gherşoniţilor,
Era-n spatele cortului
Către apusul soarelui.
24 Cel care e conducător,
Al casei Gherşoniţilor,
E Elisaf. Bărbatu-acel
Este feciorul lui Lael.
25 În ce priveşte cortul, lor –
Adică Gherşoniţilor –
Iată ce li s–a–ncredinţat
În a lor grijă, ne–ncetat:
Întâi, locaşul cortului
Precum şi-acoperişul lui,
Şi-asemenea perdeaua care
E aşezată la intrare;
26 Pânzele curţii cortului,
Perdeaua porţii curţii lui
Şi toate funiile care,
Cortul, în slujba sa, le are.
27 De la Chehat, au provenit
Toţi Amramiţii; au ieşit
Iţehariţii, Hebroniţii
Şi-apoi, la urmă, Uzieliţii.
Astfel, familiile lor,
Sunt ale Chehatiţilor.
28 Cei care fost-au număraţi,
Adică toţi acei bărbaţi,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus,
Au fost, atuncea, la opt mii
Şi şase sute de copii
Cari, din Chehat, au provenit;
Ei, cortu-n grijă, l-au primit.
29 Familiile lui Chehat,
La miazăzi, s-au aşezat.
30 Cel care e conducător
Al casei Chehatiţilor,
Eliţafan e. Omu-acel
Îi este fiu, lui Uziel.
31 În grija lor, s-a-ncredinţat
Chivotul, masa şi-au urmat
Sfeşnicu-apoi, altarele,
Iar la sfârşit uneltele
Aflate-n slujba cortului,
Perdeaua dinlăuntrul lui
Şi tot ce mai ţinea de ea –
Adică de acea perdea.
32 Cel care-a fost conducător,
Al caselor Leviţilor,
Era, atuncea, Eleazar –
Al lui Aron fiu. Aşadar,
El îi veghea pe-acei bărbaţi
Care erau însărcinaţi
De-a îngriji locaşul sfânt.
33 Iată-i acum, pe cei ce sânt
De la Merari proveniţi –
Cari, după el, au fost numiţi –
Alcătuind familia lor –
Familia Merariţilor;
În număr, ei au fost doar doi:
Mahli şi Muşi mai apoi.
34 Cei care fost-au număraţi,
Adică toţi acei bărbaţi,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus,
Au fost de şase sute mii
Şi două sute de copii
Ai lui Merari. Şeful lor –
35 Al casei Merariţilor –
A fost, atuncea, Ţuriel;
Abihail este acel
Pe care l-a avut drept tată.
36 Iată dar, sarcina lăsată
În seamă la familia lor –
Acea a Merariţilor:
În rânduiala cortului,
Vegheau la scândurile lui,
Vegheau asupra drugilor,
La stâlpii şi la talpa lor;
Uneltele – ţinând de-acele
Lucruri ce li s-au dat – şi ele
Lăsate-au fost în grija lor.
37 Mai aveau grija stâlpilor
Ce, curtea cortului, formau,
Picioarele pe cari stăteau,
Ţăruşii, funiile lor
Pentru-ntărirea stâlpilor.
38 Moise şi-Aron cu fii lui,
Şedeau ‘naintea cortului,
Cu faţa către răsărit,
Căci ei aveau de-ndeplinit
Ceea ce Domnul poruncise –
Cu Moise-atuncea când vorbise –
Referitor la Israel.
De-asemenea, străinu-acel
Cari, îndrăzneală, va avea
De cort de a se-apropia,
Urma să fie pedepsit,
Fiind, de moarte-astfel, lovit.
39 Aron şi Moise au făcut
Aşa cum Domnul le-a cerut,
Şi-au numărat pe toţi cei care
Acest neam de Leviţi îi are,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus.
Au fost, în număr, aceşti fii,
De douăzeci şi două mii.
40 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
„Numără-ntregul Israel.
Vei număra, acum, din el,
Pe cei de parte bărbătească.
Voiesc dar, să se socotească
Numai acei – precum am spus –
Pornind de la o lună-n sus.
Când ai să-i numeri pe acei –
Tu – după nume, ai să-i iei.
41 Pe toţi Leviţii – pentru Mine –
Voiesc să-i iei, căci ei vor ţine
Locul întâilor născuţi
Care, de oameni, sunt făcuţi.
Iar vitele Leviţilor
Vor ţine locul vitelor
Întâi născute-n Israel!”
42 Moise-a făcut, în acest fel,
Şi toţi acei întâi născuţi,
În Israel, au fost trecuţi
Apoi, în numărarea lui,
După porunca Domnului.
43 Toţi cei dintâi născuţi bărbaţi,
Au fost, pe nume, număraţi,
De la o vârstă – cum s-a spus –
Pornind de la o lună-n sus.
Sunt două’şidouă de mii – ei –
Şi două sute şapte’şitrei.
44 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
45 „Pe toţi Leviţii – pentru Mine –
Voiesc să-i iei, căci ei vor ţine
Locul, întâilor născuţi
Care, de oameni, sunt făcuţi,
Iar vitele Leviţilor
Vor ţine locul vitelor
Întâi născute-n Israel.
Leviţii toţi vor fi, astfel,
Închinaţi Mie, pe pământ,
Pentru că Eu, Eu Domnul sânt.
46 Să faci apoi, răscumpărare,
Pentru întâi născuţii care,
Cu două suteşapte’şitrei,
Mai mulţi sunt, ca Leviţii Mei.
Pentru ăşti fii, din Israel,
Vei proceda în acest fel:
47 Cinci sicli iei, de fiecare,
Folosind siclul ce îl are
Sfântul locaş – precum se cere –
Care-i de douăzeci de ghere.
48 Acest argint ce îl primeşti,
Tu, lui Aron, să-l dăruieşti –
Şi-asemenea fiilor lui –
Căci trebuie ca să îl pui
Să fie drept răscumpărare
Apoi, în locul celor care
Au depăşit numărul lor –
Acela al Leviţilor.”
49 Moise-a luat argintul care
Era pentru răscumpărare,
Dat pentru toţi acei bărbaţi
Care n-au fost răscumpăraţi
Prin numărul Leviţilor.
50 Pentru răscumpărarea lor,
Argintul care s-a plătit,
În sicli fost-a preţuit:
Omie treisute şaizeci
Şi cinci de sicli s-au strâns deci,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
51 Moise, argintul, l-a luat
Şi lui Aron, apoi, l-a dat –
Şi-asemenea fiilor lui –
După porunca Domnului.