1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Să faci, acum, o numărare,
A fiilor pe care-i are
Chehat, printre Leviţi aflaţi.
Aceştia fi-vor număraţi
După familiile lor
Şi casele părinţilor,
3 De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,
În rândul lor, pe toţi cei care
Se dovedesc a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
4 Iată ce slujbe au avut
Ai lui Chehat fii, de făcut,
La cortul întâlnirii; ele –
Adică slujbele acele
Cari pentru-ai lui Chehat fii sânt,
Privesc doar Locul cel prea sfânt.
5 Atunci când tabăra porneşte,
Aron şi-ai lui fii trebuieşte
Să vină-n cort şi să îi dea,
Perdeaua, jos. Apoi, cu ea,
Acoperit voiesc să fie,
Chivotul pentru mărturie.
6 Să pună o învelitoare,
Din piele de viţel de mare,
Deasupra ei şi să întindă
Şi un covor – cari s-o cuprindă,
În întregime – peste ea.
Covorul de peste perdea,
Doar în albastru, să-l lucraţi.
Apoi, vor trebui luaţi –
Şi puşi – drugii chivotului,
Cari sunt pentru mutarea lui.
7 Covoru-albastru să-l întindă,
Astfel încât el să cuprindă
Şi masa ce se foloseşte
La pâinea care trebuieşte
Pusă în faţa Domnului.
Să pună-apoi, deasupra lui,
Străchini, căţuie, ceşti, potire,
Cari date sunt spre folosire
La jertfele de băutură.
Apoi, lângă a lor măsură,
Pusă urmează-a fi, de-ndată,
Pâinea ce trebuie-aşezată,
Mereu, ‘naintea Domnului.
8 Deasupra tuturor, să pui
Un alt covor; cărămizie,
Culoarea lui, voiesc să fie.
O piele de viţel de mare,
Să aibă, drept învelitoare.
Drugii vor trebui aduşi
Şi-apoi, la masă, vor fi puşi.
9 Un alt covor – de-asemenea,
Albastru – are să se ia.
Cu el, va fi acoperit
Sfeşnicul Meu şi, negreşit,
Şi candelele ce le are,
Mucările şi cenuşare
Şi vasele sfeşnicului,
În care-i pus uleiul lui.
10 Sfeşnicul dar – cu tot ce are –
În piele de viţel de mare,
Trebuie-n urmă, îmbrăcat
Şi-apoi, pe targă, aşezat.
11 Altarul care-i întocmit
Din aur, trebuie-nvelit
Cu un covor albastru; iar
Peste acesta, pe altar,
Să pună o învelitoare,
Din piele de viţel de mare.
Drugii, apoi, vor fi aduşi,
Căci la altar, trebuiesc puşi.
12 Să ia uneltele, pe care
Locaşul Meu cel sfânt le are,
Şi să le pună-ntr-un covor
Albastru; iar deasupra lor,
Să pună o învelitoare,
Din piele de viţel de mare.
Pe targă, ele vor fi puse,
Spre a putea, apoi, fi duse.
13 Cenuşa, în altar aflată,
Va trebui a fi luată.
Cu un covor, alcătuit
Din purpură, va fi-nvelit,
În urmă dar, altaru-acel.
14 Se vor mai aşeza pe el,
Uneltele din slujba lui:
Tigăile altarului –
Pentru cărbuni – lopeţile,
Ligheane, furculiţele,
Iar peste ele-o-nvelitoare,
Din piele de viţel de mare.
Drugii, apoi, vor fi aduşi,
Căci la altar, trebuiesc puşi.
15 După ce au ca să sfârşească,
Aron şi-ai lui fii să-nvelească
Locaşul sfânt al cortului
Şi-uneltele ce-s ale lui,
Vor trebui a fi chemaţi
Să vină-ai lui Chehat bărbaţi,
Căci lor le sunt încredinţate
Acestea, spre a fi purtate.
Să nu se-atingă – ţineţi minte! –
Cumva, de lucrurile sfinte,
Să nu se-ntâmple, bunăoară,
Ca atingându-le, să moară.
Aceste lucruri sunt lăsate –
Din cort – pentru a fi cărate,
De cei care s-au numărat
Printre feciorii lui Chehat.
16 Al lui Aron fiu, Eleazar
Să privegheze aşadar,
Uleiul ce se foloseşte
La sfeşnic. El mai trebuieşte
De a veghea, cu grijă mare,
Tămâia cea mirositoare,
Pâinea de punere-nainte
Şi-uleiul pentru ungeri sfinte.
Să aibă grija cortului,
Cu tot ce-i aparţine lui –
Deci cu locaşul Meu cel sfânt
Şi sculele cari, în el, sânt.”
17 Domnul, lui Moise, i-a vorbit –
Şi lui Aron – şi-a poruncit:
18 „Vegheaţi să nu-i primejduiţi,
Ca să nu fie nimiciţi
Bărbaţii Chehatiţilor,
Din mijlocul Leviţilor!
19 Iată ce-aveţi a face voi,
Ca să nu moară ei apoi,
Atuncea când aproape sânt
De Locul care e prea sfânt:
Aron şi-ai săi fii vor avea
Grijă, să vină şi să-i ia,
Să-i pună-apoi, pe fiecare,
La sarcina pe cari o are.
20 Să nu intre – luaţi aminte! –
Să învelească lucruri sfinte,
Să nu se-ntâmple, bunăoară,
Cumva, ca-n acest fel, să moară!”
21 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
22 „Să faci, acum, o numărare,
A fiilor pe care-i are
Gherşon, în Israel aflaţi.
Aceştia fi-vor număraţi,
După familiile lor
Şi casele părinţilor,
23 De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,
În rândul lor, pe toţi cei care
Se dovedesc a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
24 Iată ce slujbe au avut,
Ai lui Gherşon fii, de făcut:
25 Atunci când tabăra pornea,
Familia lui Gherşon ducea
Covoarele ce-alcătuiau
Cortu-ntâlnirii; mai cărau,
Apoi, a lui învelitoare,
Din piele de viţel de mare,
Perdeaua uşii cortului
26 Şi pânzele din curtea lui;
Ei mai duceau perdeaua care
Era drept uşă de intrare
În curte, funiile lui –
Aflate-n slujba cortului –
Precum şi sculele acele
Care, legate sunt, de ele.
27 În slujbele ce-s date lor –
Deci casei Gherşoniţilor –
Toţi aceşti fii ai lui Gherşon
Sunt sub porunca lui Aron,
Precum şi a fiilor lui.
Ei, la mutarea cortului,
În a lor grijă, vor fi pus,
Ceea ce vor avea de dus.
28 Acestea-s slujbele pe care
Familia lui Gherşon le are,
La cortul Meu, de împlinit
Şi totodată, de păzit.
Toţi aceşti fii ai lui Gherşon,
De către fiul lui Aron,
Vor fi vegheaţi. Acela dar,
Are să fie Itamar.”
29 „Să faci apoi, o numărare
A fiilor pe care-i are
Merari-n Israel aflaţi.
Aceştia fi-vor număraţi,
După familiile lor
Şi casele părinţilor,
30 De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci. Îi vei fi pus,
În rândul lor, pe toţi cei care
Se dovedesc a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
31 Iată care e slujba lor –
Acea a Merariţilor –
În rânduiala cortului:
Vor duce scândurile lui,
Drugii şi stâlpii ce îi are,
Precum şi ale lor picioare;
32 Stâlpii din curtea cortului,
Picioarele stâlpilor lui,
Ţăruşii, funiile lor
Pentru-ntărirea stâlpilor;
Uneltele ce ţin de-acele
Lucruri, lăsate vor fi ele,
Pentru mutări, în grija lor –
Deci casei Merariţilor.
La toate, le spuneţi pe nume,
Ca ei să ştie ce anume
Au de făcut, ce-au de luat,
Şi ce va trebui cărat.
33 Acestea sunt slujbele lor –
Slujbele Merariţilor –
Pe care o să trebuiască,
La cortul Meu, să le-mplinească.
Să-şi facă slujba aşadar,
Vegheaţi fiind de Itamar.”
34 Moise şi-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit.
Mai marii adunări-apoi,
I-au ajutat pe amândoi
Şi au făcut o numărare
A fiilor pe care-i are
Chehat, în Israel aflaţi.
Aceştia fost-au număraţi
După familiile lor
Şi casele părinţilor,
35 De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.
În rândul lor, erau cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
36 Astfel, ieşit-au două mii
Şi şapte sute cincizeci fii,
37 Atuncea când s-au numărat
Familiile lui Chehat.
În al lor număr, sunt cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
Moise şi-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit
Prin Moise-atunci când l-a chemat
Şi când, poruncile, i-a dat.
38 Ei au făcut o numărare
A fiilor pe care-i are
Gherşon, în Israel aflaţi.
Aceştia fost-au număraţi
După familiile lor
Şi casele părinţilor,
39 De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.
În rândul lor, erau cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
40 Astfel, ieşit-au două mii
Şi şase sute treizeci fii,
Atunci când fost-au număraţi
Ai Gherşoniţilor bărbaţi.
41 În al lor număr, sunt cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având în ei destoinicie.
Moise şi-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Şi astfel, fost-au număraţi
Ai Gherşoniţilor bărbaţi.
42 Ei au făcut o numărare
A fiilor pe care-i are
Merari-n Israel aflaţi.
Aceştia fost-au număraţi
După familiile lor
Şi casele părinţilor,
43 De la treizeci de ani în sus,
Pân la cincizeci – precum s-a spus.
În rândul lor, erau cei care
S-au dovedit a fi în stare,
În slujba cortului să fie,
Având, în ei destoinicie.
44 Erau, în număr de trei mii
Şi două sute de copii,
Atunci când fost-au număraţi
Ai Merariţilor bărbaţi.
45 Acesta-i numărul celor
Din neamul Merariţilor.
Moise şi-Aron au împlinit
Ceea ce Domnu-a poruncit,
Şi astfel, fost-au număraţi
Ai Merariţilor bărbaţi.
46 Moise şi-Aron şi cu cei care
Mai mari erau peste-adunare,
În Israel – cum s-a cerut –
Încă un lucru-au mai făcut,
Pentru a fi totu-mplinit:
Au numărat neamul Levit,
După familiile lor
Şi casele părinţilor,
47 De la treizeci de ani în sus,
Pân’ la cincizeci – precum s-a spus.
I-au prins, în astă numărare,
Pe cei ce s-au vădit în stare,
În slujba cortului să fie,
Având, în ei, destoinicie.
48 Erau în număr de opt mii
Cincisute şi optzeci de fii,
Din ramura Leviţilor.
49 Astfel, numărătoarea lor –
Aşa cum Domnu-a poruncit
Prin Moise – s-a înfăptuit
Şi fiecare a ştiut
Ceea ce are de făcut,
Căci tuturora li s-a spus,
Ce lucruri vor avea de dus.
Deci s-a făcut o numărare,
În tabără, la fiecare,
Aşa cum Domnu-a poruncit,
Cu Moise-atunci când a vorbit.