1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Lui Israel, când îi vorbeşti,
Tu trebuie să-i porunceşti
Ca, de la el, să-l izgonească
Pe cel pe care-o să-l găsească
Cu lepră, sau pe-acela care
Scurgeri ale seminţei are,
Ori pe cel care s-a atins –
Întâmplător, sau înadins –
De-un mort şi astfel, e-ntinat.
3 Fie femeie ori bărbat,
Afară vor fi scoşi, îndată,
Ca nu cumva, tabăra toată,
În care-i locuinţa Mea,
S-ajungă-a se spurca şi ea.”
4 Întreg Israelu-a făcut
Aşa cum Domnul a cerut,
Şi-ntocmai, a înfăptuit
Ceea ce El le-a poruncit
Prin Moise-atunci când l-a chemat
Şi când, poruncile, i-a dat.
5 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
6 „Copiilor lui Israel,
Să le vorbeşti, în acest fel:
Când un bărbat, sau o femeie –
Cu voie, ori fără să vreie –
Va săvârşi un lucru rău
Faţă de un aproape-al său,
Prin ceea ce a săvârşit,
El se va face, negreşit –
Faţă de Domnul – vinovat.
7 Să-şi recunoască-al său păcat,
Mărturisindu-l, iar apoi,
Să dea-ntregime, înapoi,
Preţul cu care-i preţuit
Lucrul pe cari l-a dobândit
Prin mijloace care-s vădite
Dosnice-a fi şi necinstite.
La preţul care va fi dat,
Mai trebuie adăugat
A cincea parte, după care
Să-l dea celui faţă de care,
Omul se face vinovat.
8 În caz că nu va fi aflat
Omul care să se vădească
A fi în drept ca să primească
Lucrul, sau lucruri dobândite
Prin mijloacele necinstite,
Acele lucruri, înapoi,
La Domnul, să se-ntoarcă-apoi –
Deci preotului să se dea.
Acesta are să le ia,
Afară de berbecul dat
Ca jertfă, de cel vinovat,
Cu care, prin a sa menire,
El o să facă ispăşire.
9 Deci orice dar care e dat,
Prin ridicare, şi-nchinat
E de-ai lui Israel copii,
Lui Dumnezeu, voiesc să ştii
Că e al preotului, care
Le va lua, prin ridicare.
10 Ce-i închinat lui Dumnezeu,
Al preotului e, mereu.”
11 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
12 Copiilor lui Israel,
Să le vorbeşti, în acest fel:
„Atunci când se va fi-ntâmplat,
Că faţă de al său bărbat,
Necredincioasă se vădeşte
Nevasta şi păcătuieşte;
13 Dacă, pe altul, va avea,
Care se va culca cu ea,
Fără a şti al ei bărbat;
Sau dacă se va fi-ntâmplat,
Cumva, ca să se pângărească,
Dar fără ca să se găsească
Vreun martor, împotriva ei –
Adică fără vreun temei
Să poată fi învinuită,
Pentru că nu a fost găsită,
Asupra faptei, niciodat’;
14 Iar dacă, peste-al ei bărbat
Se-ntâmplă, că are să vie,
Cumva, un duh de gelozie
Atuncea când el bănuieşte
Că soaţa lui se pângăreşte –
Sau dacă n-a fost pângărită
Dar de-al ei soţ e bănuită,
Deşi temei nu a avut –
Iată ce trebuie făcut:
15 Omul, nevasta, să îşi ia
Şi să se ducă-apoi, cu ea,
La preot. Tot atuncea, are
Să ducă şi-un dar de mâncare.
Acela trebuie să fie
Adus pentru a lui soţie.
Din efă, el are să ia
A zecea parte, ca s-o dea
Drept dar, atunci când o să vină,
Doar din a orzului făină.
Cu untdelemn, să nu-l stropească;
De-asemeni, n-o să trebuiască
Tămâie-a pune, peste el,
Pentru că darul de-acest fel
Are o singură menire:
De-a face o descoperire,
De-a lumina – se înţelege –
Ascunsa ei fărădelege.
16 Preotu-apoi are s-o ieie
Şi să o pună, pe femeie,
Să stea-n picioare-n faţa Lui –
Adică-n faţa Domnului.
17 Numai în vase care sânt
Alcătuite din pământ,
Preotul trebuie să ia
Apă sfinţită; iar în ea,
Ţărână, are-apoi să pună
Pe care-ntâi el o adună
De pe podeala cortului.
18 Femeia-n faţa Domnului
Să stea-n picioare. Negreşit,
Capu-i va fi descoperit.
În mâini, atunci, preotul are
Să-i pună darul de mâncare
Adus de soţ, având menire
De-a face o descoperire;
În mâini, ea trebuie să ţie
Darul adus din gelozie,
Iar preotul, în mâna lui,
Să ia, ale blestemului
Ape, care vor fi amare.
19 Apoi el, pe femeia care
Este în faţa lui, s-o pună
Să jure şi astfel, să spună:
„Dacă nicicând, nu s-a culcat,
Cu tine, nici un alt bărbat,
Afară doar de soţul tău,
Dacă n-ai săvârşit vreun rău –
Căci tu eşti sub puterea lui
Şi-i aparţii doar soţului –
Şi dacă nu te-ai abătut
Dar, de la el, căci te-ai ţinut
Tare, să nu păcătuieşti,
Cu altul, să te pângăreşti,
Atunci aceste ape-amare
Ce-s de blestem aducătoare,
Nu îţi vor face nici un rău,
Când vor intra, în trupul tău.
20 Dar dacă sub puterea lui –
Adică sub a soţului –
Aflându-te, rele-ai făcut
Şi, de la el, te-ai abătut,
Cu altul, să te pângăreşti –
Deci dacă vinovată eşti,
Pentru că te-ai împreunat,
Vreodată, cu un alt bărbat” –
21 Iar preotul are s-o pună
Să jure, iar apoi, să-i spună: –
„Domnul va face ca să vie
Blestem, asupră-ţi, şi urgie.
Te va lovi urgia Lui,
În mijlocul poporului,
Iar coapsa îţi va fi uscată
Şi burta îţi va fi umflată.
22 Atunci, aceste ape-amare
Şi de blestem aducătoare –
Care pătrund în trupul tău –
În urmă, îţi vor face rău:
În măruntaie-ţi ajungând,
O să-ţi vezi pântecul crescând,
Iar coapsa îţi va fi uscată –
Dacă, cumva, eşti vinovată –
De către-al apelor venin!”
Ea zice-va: „Amin! Amin!”
23 Aste blesteme, mai departe,
Scrise să fie într-o carte,
De către preot, după care,
Cu apele cele amare,
El să le şteargă. Să îi dea
24 Apoi, femeii ca să bea
Din apele cele amare
Ce-s de blestem aducătoare.
Ele, în ea, au să se-adune,
Şi-i vor aduce-amărăciune.
25 Când va sfârşi, preotul are
Ca să ia darul de mâncare
Din mâna ei, şi-n faţa Lui –
Adică-n faţa Domnului –
Să legene-ntâi acel dar,
Şi să-l aducă pe altar.
26 Un pumn să ia din el ‘nainte,
Pentru aducere aminte,
Şi să-l arunce, peste jar,
Ca să îl ardă, pe altar.
Apoi, femeii să îi dea,
Din acea apă, ca să bea.
27 După ce ea va fi băut –
Dacă păcate a avut
Prin faptul că s-a pângărit
Cu altul şi s-a dovedit
Necredincioasă celui care
Bărbat îi este – apa are
Ca-n pântece să i se-adune
Şi să-i aducă-amărăciune.
Pântecul ei va fi umflat,
Iar coapsa-i se va fi uscat
Şi de blestem ajunge-va
Ea, în popor. Dacă cumva,
28 Curată ea s-a dovedit
Pentru că nu s-a pângărit,
Nu va păţi nimic, să ştii,
Şi va putea avea copii.
29 Această lege, să se ştie
Că dată-i pentru gelozie.
Iată în ce împrejurare
S-o folosiţi: în cazu-n care
E vreo femeie bănuită
Că ar putea fi pângărită
Când este sub puterea lui –
Deci sub puterea soţului;
30 Legea ţinută să mai fie,
Şi când un duh de gelozie –
Pe un bărbat – îl stăpâneşte,
Încât acesta bănuieşte
Că soaţa-i, cu un alt bărbat,
Ajuns-a de s-a-mpreunat.
La preot, ea va fi adusă,
Căci după ce are-a fi pusă
Să stea în faţa Domnului,
Acolo – înaintea Lui –
Pentru a ei fărădelege,
Să-i facă după astă lege.
31 Bărbatul trebuie scutit
De vină, însă negreşit,
Femeia fi-va pedepsită
Dacă a fost nelegiuită.”