1 Iată popasurile care
A lui Israel adunare,
Din al Egiptului ţinut –
De când ieşise – le-a făcut.
Moise şi-Aron – fratele lui –
Erau capii poporului.
2 Cărările ce le-au bătut,
Moise-ntr-o carte le-a trecut.
El a scris drumul, pas cu pas,
De la popas, la alt popas,
Aşa cum Domnu-a poruncit.
Iată dar, unde-a poposit
Poporul, în călătorie:
3 Din Ramses, după cum se ştie –
Când luna-ntâi din an sosise
Şi-a cinsprezecea zi venise –
Poporu-afară a ieşit.
El era gata pregătit –
În ţara Egiptenilor –
De luptă-n faţa tuturor.
4 Egiptu-n doliu se găsea,
În acel timp, căci îşi jelea
Primii născuţi care-au pierit,
Pentru că Domnul i-a lovit;
Şi toţi zeii Egiptului
Simţit-au mâna Domnului.
5 Astfel, Israel a plecat
Din Ramses şi s-a aşezat –
Cu tabăra – lângă Sucot.
6 Apoi şi-a strâns avutul tot
Şi spre Etam, s-au îndreptat.
Etamul este aşezat
Foarte aproape de pustie,
În buza ei – precum se ştie.
7 De la Etam plecară-apoi,
Şi se întoarseră-napoi,
Către Pi-Hahirot – cel care,
Pe Bal-Ţefon în faţă-l are
Şi-n urmă, ei s-au aşezat,
Lângă Migdol. Iar au plecat
8 La drum, pornind spre largul zării.
Trecură prin mijlocul mării
Şi spre pustiu, s-au îndreptat.
Trei zile-n şir, ei au umblat
Prin al Etamului pustiu
Şi s-a oprit, într-un târziu,
La Mara. Iarăşi au pornit
9 Şi la Elim au poposit,
Unde, din douăşpe’ izvoare,
Apa curgea-ndestulătoare.
Pe malul apelor de-aici,
Erau şaptezeci de finici.
10 De la Elim, când au pornit,
La Marea Roşie-au venit.
11 De lângă mare au plecat
Către pustiul, Sin, chemat.
12 Din Sin, spre Dofca, au pornit
13 Şi la Aluş, au poposit.
14 De la Aluş, când au plecat,
În Refidim s-au aşezat
Şi tabăra şi-au aşternut,
Căci era apă de băut.
15 Iar au pornit, într-un târziu,
Spre al Sinaiului pustiu.
16 De la Sinai, au plecat iar
Şi la Chibrot-Hatava dar,
17 Au poposit. Iar au plecat
Şi-apoi, la Haţerot au stat.
18 Din Haţerot apoi, plecară
Şi-n Ritma-n urmă, se-aşezară.
19 Din Ritma, iarăşi au plecat
Şi în Rimon-Pereţ au stat.
20 De la Rimon-Pereţ, porniră
Şi-apoi, la Libna poposiră.
21 Spre Risa-n urmă, au plecat;
22 La Chehelata, au mai stat;
23 Din nou, s-au aşternut la drum.
Spre muntele Şafer, acum,
S-au îndreptat. Iar au pornit
24 Şi la Harada s-au oprit.
25 Când din Harada au plecat,
La Machelot s-au aşezat.
26 Din Machelot, iar au pornit
Şi la Tahat au poposit.
27 Apoi, plecară din Tahat
Şi în Tarah s-au aşezat.
28 De la Tarah, când au pornit,
Tocmai la Mitca s-au oprit.
29 Din Mitca, iarăşi au plecat
Şi la Haşmona s-au mutat.
30 Apoi, s-a dus poporul tot,
Şi-a tăbărât la Moserot.
31 Din Moserot, iar au plecat
Şi la Bene-Iacan au stat.
32 Când, din Bene-Iacan, porniră,
La Hor-Ghidgad, ei poposiră.
33 Din Hor-Ghidgad, iar au plecat
Şi la Iotbata ei au stat.
34 De la Iotbata, au pornit
Şi la Abrona s-au oprit.
35 Când tabăra o ridicară,
La Eţion-Gheber plecară.
36 Ajunseră, într-un târziu
Şi în al Ţinului pustiu –
La Cades – unde au rămas,
Un timp, de au făcut popas.
37 Din Cades, la muntele Hor,
Merse-al lui Israel popor.
38 Aron, pe munte, s-a suit –
Cum a spus Domnul – şi-a murit
În prima zi din luna care
A cincea e la numărare.
Ani, patruzeci, s-au împlinit,
De când poporul a ieşit,
Din al Egiptului ţinut.
39 Aron, atuncea, a avut
O sută douăzeci şi trei
De ani – când i-a lăsat pe cei,
În fruntea cărora a stat.
Pe munte, sus, el s-a urcat
Şi-apoi acolo, a murit.
40 Acela care-a auzit,
Că vine spre ţinutul lui,
Poporul Israelului,
A fost un Canaanit, aflat
Peste Arad, ca împărat.
Se întindea ţinutul lui,
Spre sudul Canaanului.
41 Din Hor, poporul a pornit
Şi la Ţalmona s-a oprit.
42 De la Ţalmona, au plecat
Şi la Punon s-au aşezat.
43 De la Punon, iar au pornit
Şi la Obot au poposit.
44 De la Obot, când au plecat,
La Iie-Abarim au stat.
45 Din Iie-Abarim plecară
Şi la Dibon-Gad se-aşezară.
46 Apoi, poporul, îl găsim
Stând la Almon-Diblataim.
47 Spre munţii Abarim, plecară
Evrei-apoi şi se-aşezară
Chiar lângă muntele chemat
Nebo. De-acolo, au plecat
48 Spre a Moabului câmpie,
Aflată – după cum se ştie –
La apele Iordanului,
În faţa Ierihonului.
49 Lângă Iordan au poposit
Şi-ntreg ţinutu-au împânzit,
De la Bet-Ieşimot pornind
Şi la Abel-Sitim sfârşind.
Stăteau de-a lungul râului,
În ţarina Moabului.
50 Lângă Iordan, şi-a ridicat
Poporul, tabăra, de-a stat.
În ţarina Moabului,
În faţa Ierihonului,
Lângă Iordan, Domnu-a vorbit,
Lui Moise şi i-a poruncit:
51 „Copiilor lui Israel,
Ai să le spui, în acest fel:
„Când treceţi dar, peste Iordan
Şi veţi intra în Canaan,
52 Va trebui să-i izgoniţi
Pe cei ce-n ţară îi găsiţi.
Zdrobiţi toţi idolii pe care,
Ciopliţi în piatră, ţara-i are.
Icoanele ce le-au turnat
Oamenii ţării, imediat,
Voiesc să fie nimicite.
Toate-nălţimile menite
Pentru-a aduce jertfe, voi
O să le dărâmaţi apoi.
53 Luaţi dar, ţara-n stăpânire,
Căci e a voastră moştenire.
Ea e moşia ce-o primiţi.
Intraţi în ea, s-o locuiţi!
54 S-o împărţiţi prin sorţi apoi,
Şi fiecare dintre voi
Îşi va avea moşia lui,
După mărimea neamului.
Cei cari, în mare număr, sânt,
Primi-vor dar, mai mult pământ.
Cei care-n număr mic se ţin,
Au să primească mai puţin.
Să stăpânească fiecare,
Pământurile-acelea care,
Prin sorţi, i s-au atribuit.
Pământul fi-va împărţit,
Prin sorţi – cum trebuie să fie –
După părinţi şi seminţie.
55 Dar dacă voi nu-i izgoniţi
Pe cei ce-n ţară îi găsiţi,
Aceia fi-vor, pentru voi,
Ca nişte spini în ochi apoi;
Vor fi, în ţarinile voastre,
Ca nişte ghimpi aflaţi în coaste.
Duşmani vă sunt – neîmpăcaţi –
În ţara-n care v-aşezaţi.
56 Dacă lăsaţi acel popor,
Vă fac ce le-am făcut şi lor.”