1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Copiilor lui Israel,
Ai să le spui, în acest fel:
„Tot Canaanul – precum ştiţi –
Drept moştenire, îl primiţi.
Iată acum, hotarul lui –
Al ţării Canaanului:
3 La miazăzi, are să fie,
De la a Ţinului pustie –
Lângă Edom. Deci se socoate
Din marginea mării Sărate,
Mergând apoi, spre răsărit,
Pân’ se ajunge, negreşit,
4 La înălţimea Acrabim;
De-aici, spre miazăzi cotim
Şi prin a Ţinului pustie,
Linia lui are să fie
Până la sud de locul care,
Drept Cades-Barnea, nume-şi are.
De-acolo, merge aşadar,
Trecând peste Haţar-Adar,
Înspre Aţmon, de unde-apoi
5 Se va întoarce înapoi,
Spre al Egiptului pârâu,
Ieşind spre mare-ntr-un târziu.
6 Hotarul vostru, din apus,
Va fi la mare, astfel, pus”
(Marea de care se vorbeşte,
Mediterana, se numeşte.)
Marea cea Mare – cum am spus –
Hotar vă este, la apus.
7 La miazănoapte, mai apoi,
Iată hotarul, pentru voi:
Din ţărmul mării el porneşte
Şi la muntele Hor se-opreşte.
8 Apoi, să-l trageţi prin Hamat,
Pân’ la Ţedad. Continuat
9 E prin Zifron – în al Meu plan –
Şi-ajunge la Haţar-Enan.
Hotarul care-i aşezat
La miazănoapte-i terminat
În felu-acesta, negreşit.
10 Hotarul dinspre răsărit,
De la Haţar-Enan porneşte
Şi la Şefam el se sfârşeşte.
11 De la Şefam, va fi pornit
Spre Ribla, deci la răsărit
De Ain. Cu el, să mergeţi voi,
De-a lungul mării mai apoi,
Cari, Chineret, este chemată
(Ghenezaret) şi e aflată,
La răsărit, precum se ştie.
12 În a Iordanului câmpie,
Hotarul se va-ntoarce, iată,
Mergând pân’ la marea Sărată.
Aceasta-i ţara voastră dar,
Şi-acesta e al ei hotar.”
13 Copiilor lui Israel,
Moise le-a poruncit astfel:
„Aceasta-i ţara ce-o primiţi,
Pe care vreau s-o împărţiţi,
Prin sorţi – precum a poruncit
Domnul, atunci când mi-a vorbit.
S-o împărţiţi la ai voşti’ fii:
La cele nouă seminţii
Precum şi încă jumătate,
Aste pământuri vor fi date.
14 Căci seminţia fiilor
Lui Ruben – după casa lor –
Cu toţi cei care, din Gad, sânt,
Şi-au dobândit al lor pământ;
Şi jumătate dintre case,
Care ieşite-s din Manase,
Au mai primit – cu ei – pământ.
15 Două şi jumătate, sânt
Acele seminţii desprinse
Din Israel şi care-s prinse
Ca să primească moştenire –
Aşa precum aveţi de ştire –
La apele Iordanului,
În faţa Ierihonului,
Spre răsărit, pân’ n-au trecut
Iordanul, spre al vost ţinut.”
16 Domnul, pe Moise, l-a chemat
Şi astfel, El a cuvântat:
17 „Acum, iată-i cum se numesc
Cei care, ţara, o-mpărţesc:
Pe Eleazar – întâi – îl pun,
Cu Iosua – fiul lui Nun.
18 Cu ei, mai trebuie să fie,
Din fiecare seminţie,
Câte un şef, când împărţesc,
Ţara pe cari le-o dăruiesc.
19 Iată acum, numele lor,
În rândul seminţiilor:
Caleb e-ntâi, acela care,
De tată, pe Iefune-l are.
Acesta trebuie să vie
Pentru-a lui Iuda seminţie;
20 Apoi e Samuel, cel care
Pe Amihud, tată, îl are.
Acesta e, de seminţie,
Din Simeon – precum se ştie.
21 Urmează Elidad, cel care,
De tată, pe Chislon, îl are.
Acesta – după seminţie –
Din Beniamin, are să vie;
22 Buchi apoi, acela care,
De tată, pe Iogli, îl are
Şi este – după seminţie –
Din Dan, aşa precum se ştie.
23 Urmează Haniel, cel care,
De tată, pe Efod, îl are.
Din Iosif, este Haniel,
Şi are ca să vină el,
Pentru toate acele case,
Din seminţia lui Manase.
24 Apoi e Chemuel, cel care,
De tată, pe Şiftan, îl are.
Din Iosif, este Chemuel
Şi are ca să vină el,
Pentru toţi cei pe care-i ştim
Că sunt născuţi de Efraim.
25 Eliţafan apoi, cel care,
De tată, pe Parnac, îl are.
Acesta – după seminţie –
Din Zabulon, are să vie.
26 Urmează Paltiel, cel care,
De tată, pe Azan, îl are.
Acesta – după seminţie –
Din Isahar, are să vie.
27 Apoi e Ahihud, cel care,
De tată, pe Şelomi-l are.
Acesta – după seminţie –
E din Aşer, precum se ştie.
28 Urmează Pedahel, cel care,
Pe Amihud, tată, îl are.
Acesta – după seminţie –
E din Neftali, cum se ştie.”
29 Deci ei sunt cei care-au primit,
Porunca de a fi-mpărţit
Pământul ţări-n acest fel,
Copiilor lui Israel.