1 Atuncea, toţi aceia cari,
În Galaad, erau mai mari –
Cari din Machir au provenit
Şi din Manase au ieşit,
Din case ale fiilor
Lui Iosif, după neamul lor –
La Moise-n faţă i-au ieşit
Şi-apoi, în urmă, au vorbit,
‘Naintea tuturor cei cari
Erau, în Israel, mai mari:
2 „Ţie ţi-a spus Domnul astfel,
Ca fiilor lui Israel,
Să le dai ţara-n stăpânire,
Ca să le fie moştenire.
Să împărţeşti – ţi s-a cerut –
Numai prin sorţi, al ei ţinut.
De-asemeni, ţi s-a poruncit
Ca părţile ce-au revenit
Lui Ţelofhad – al nostru frate –
Fetelor lui, să fie date.
3 Dar de vor merge de soţii,
Apoi, în alte seminţii,
Atuncea moştenirea lor,
Din casele părinţilor
Ştearsă va fi şi-adăugată
Acolo unde-i măritată
Fata ce-o are-n stăpânire.
Astfel, a noastră moştenire,
Care, prin sorţi, ne este dată,
Are să fie micşorată.
4 Şi-atuncea când are să vie
Anul acel de veselie,
În Israel, moşia lor
Se-alătură la a celor
Ce sunt din altă seminţie,
Unde – soţii – ele-au să fie.
În acest fel, pământul lor –
Din cel ce-i al părinţilor –
Are să fie şters apoi,
Căci nu va mai veni-napoi.”
5 Moise – de Domnul sfătuit –
Către popor, a glăsuit:
„Fiii lui Iosif dovedesc
Dreptate-n ceea ce vorbesc.
6 Iată acum, ce porunceşte
Domnul, în tot ce le priveşte
Pe fetele care-s ieşite
Din Ţelofhad: să se mărite,
Cu cine vor, numai să fie
Aleşi din a lor seminţie,
Căci astfel, moştenirea lor
Rămâne a părinţilor.
7 Nu poate nici o moştenire,
A fi luată-n stăpânire
De către altă seminţie.
Ea trebuie, mereu, să fie,
În mâna celor ce-au primit-o,
Care, prin sorţi, au dobândit-o.
Deci să se ţină fiecare,
De moştenirea ce o are,
Care, prin sorţi, are să-i fie
Adusă, după seminţie.
8 Fata cari are-n stăpânire,
În Israel, o moştenire,
Să se mărite, prin urmare,
Cu cineva, dintre cei care –
După familii – au să fie
Tot din a fetei seminţie.
9 O moştenire dobândită
De-o seminţie anumită,
Luată, nu poate să fie,
De către-o altă seminţie;
Ci să se ţină fiecare,
De moştenirea ce o are.”
10 Fetele care au ieşit
Din Ţelofhad au împlinit,
Întocmai, ce le poruncise
Domnul, prin Moise când vorbise.
11 Deci Ţelofhad a zămislit
Doar fete. Prima a venit,
Pe lume, Mahla; iar a doua
Fusese cea chemată Noa.
Hogla şi Milca au urmat,
Iar Tirţa, şirul, l-a-ncheiat.
Acestea s-au căsătorit,
Iar soţii pe cari i-au găsit,
Sunt dintre fiii unchilor
Cari fost-au din familia lor.
12 S-au măritat numai în case
Ce sunt din neamul lui Manase
Şi-astfel, întreaga moştenire
Rămase-atunci, în stăpânire,
În casele părinţilor –
Deci tot în seminţia lor.
13 Aceste legi şi-aste porunci,
Date au fost, de Domnu-atunci –
Prin Moise – pentru Israel,
Când, la Iordan, şezuse el,
În ţarina Moabului,
Din faţa Ierihonului.