1 Apoi, când Moise-a isprăvit,
Cortul l-a uns şi l-a sfinţit.
Uneltele ce le avea
Cortul, le-a uns, de-asemenea,
Sfinţind altarul cortului
Şi sculele din slujba lui.
2 Atuncea, toţi aceia cari,
În Israel, erau mai mari –
Drept capi în seminţia lor,
În casele părinţilor –
Care-au ieşit la numărare,
Au adus daruri fiecare.
3 Iată ce daruri au adus,
Şi-n faţa Domnului au pus:
Aduse-au fost şi dăruite
Şase căruţe-acoperite.
A revenit câte un car
La două căpetenii dar.
Căruţele au fost apoi,
Trase de doisprezece boi.
Astfel, cei mari – toţi – negreşit,
Câte un bou au dăruit.
Toate, la cort, au fost aduse,
Şi înainte-i au fost puse.
4 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
5 „Aceste lucruri, de la ei,
Tu trebuie ca să le iei
Şi-n slujba cortului apoi,
Aveţi a le folosi voi.
Deci tot ceea ce-o să primeşti,
Leviţilor să împărţeşti.
Vei da, astfel, la fiecare,
Potrivit slujbei ce o are.”
6 Moise, Leviţilor, apoi,
Le-a dat căruţele cu boi.
7 Două căruţe, a luat
Şi patru boi, pe cari le-a dat
Pentru Gherşon – precum cerea
Slujba pe care o avea.
8 Patru căruţe, a luat
Şi cu opt boi, pe cari le-a dat
Pentru Merari – cum cerea
Slujba pe care o avea.
Al lui Aron fiu – Itamar –
Ocârmuia familia. Dar,
9 Nimica, Moise nu le-a dat
Familiilor lui Chehat,
Pentru că după cum cereau
Slujbele care le aveau,
Pe umeri trebuiau purtate
Doar, lucrurile sfinte, toate.
10 Toţi căpitani-au dăruit
Daruri care s-au folosit,
După porunca Domnului,
La târnosirea-altarului.
11 Domnul, lui Moise, i-a vorbit:
„Toţi căpitanii, negreşit,
Pe rând, să vină fiecare
S-aducă darurile care
Trebuiesc date Domnului,
La târnosirea-altarului.”
12 Nahşon, întâiul, a venit,
Cu darul pentru târnosit.
Aminadab e tatăl lui,
Iar după spiţa neamului,
Din a lui Iuda seminţie
Coboară el, precum se ştie.
13 Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Ce din argint era turnată –
O sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea.
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit
Fusese şi ligheanu-acel –
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
În vase-atuncea s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei a fost turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În urmă, fost-a frământată.
14 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
15 Un miel de-un an, a mai dat el,
Şi un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Ca ardere de tot menite.
16 În urmă, a mai dăruit
Un ţap care a fost menit
A fi jertfă de ispăşire;
17 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Nahşon e cel care-a făcut
Darul acesta, dar cerut
La târnosirea-altarului –
Aminadab e tatăl lui.
18 A doua zi, Netaneel,
Cu darul, a venit şi el.
Mai mare-a fost în Isahar
Şi era fiul lui Ţuar.
19 Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit
Fusese şi ligheanu-acel;
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
În vase-atuncea s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi toată făina dată,
În vase, fost-a frământată.
20 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămăie-ntrânsa, până sus.
21 Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
22 În urmă, a mai dăruit
Un ţap care a fost menit
A fi jertfă de ispăşire;
23 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Darul acesta l-a făcut
Netaneel – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Ţuar fusese tatăl lui.
24 A treia zi, cel ce-a venit,
Cu darul pentru târnosit,
E Eliab al lui Helon,
Mai marele în Zabulon.
25 Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint a fost lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint, alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat, în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase, fost-a frământată.
26 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
27 Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
28 În urmă, a mai dăruit,
Un ţap care a fost menit
A fi jertfă de ispăşire;
29 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Darul acest a fost făcut
De Eliab – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Helon fusese tatăl lui.
30 A patra zi, cel ce-a venit,
Cu darul pentru târnosit,
A fost fiul lui Şedeur:
Numele lui e Eliţur.
31 Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea.
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli, avea el,
Luaţi după siclul pe care
Locaşul sfânt, numai, îl are.
În vase-atuncea s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
32 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
33 Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
34 În urmă, a mai dăruit,
Un ţap, care a fost menit
A fi jertfă de ispăşire;
35 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Darul acest a fost făcut
De Eliţur – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului,
Iar Şedeur e tatăl lui.
36 Al lui Ţurişadai fecior –
Din neamul Simeonilor –
Cu darul, a venit şi el,
A cincea zi. Şelumiel,
Omul acela s-a numit,
37 Şi iată ce a dăruit
Atuncea, el – din partea lui –
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus,
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
38 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
39 Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
40 În urmă, a mai dăruit
Un ţap, care a fost menit
A fi jertfă de ispăşire.
41 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci viţei şi cu doi boi.
Darul acesta l-a făcut
Şelumiel – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Ţurişadai e tatăl lui.
42 A şasea zi, cel ce-a venit,
Cu darul pentru târnosit,
A fost fiul lui Deuel –
De neam, din Gad, se trage el
Şi, Eliasaf, este chemat.
Iată ce dar, el a lăsat:
43 O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
44 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
45 Un miel de-un an a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
46 În urmă, a mai dăruit
Un ţap, care a fost menit
A fi jertfă de ispăşire;
47 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Darul acest a fost făcut
De Eliasaf – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului,
Iar Deuel e tatăl lui.
48 A şaptea zi, cel ce-a venit,
Cu darul pentru târnosit,
Fusese Elişama, care
Pe Amihud, tată, îl are.
Din Efraim – precum se ştie –
El este, după seminţie.
49 Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea.
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
50 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
51 Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
52 În urmă, a mai dăruit
Un ţap, care a fost menit
A fi jertfă de ispăşire;
53 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
De Elişama, s-a făcut
Darul acest – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului,
Iar Amihud e tatăl lui.
54 În ziua-a opta, Gamliel,
Cu darul, a venit şi el;
În Efraim, era mai mare –
Pe Pedahţur, tată, îl are.
55 Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Locaşul sfânt, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei a mai turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
56 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
57 Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
58 În urmă, a mai dăruit
Un ţap care a fost menit
Drept jertfă pentru ispăşire;
59 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Darul acesta e făcut
De Gamliel – cum s-a cerut –
La târnosirea-altarului,
Iar Pedahţur e tatăl lui.
60 A noua zi, cel ce-a venit
Cu darul pentru târnosit,
E Abidan – acela care
Pe Ghideoni, tată, îl are.
Din Beniamin – precum se ştie –
El este, după seminţie.
61 Iată cari fost-a darul lui,
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
62 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
63 Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
64 În urmă, a mai dăruit
Un ţap care a fost menit
Drept jertfă pentru ispăşire;
65 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Darul acest a fost făcut
De Abidan – cum s-a cerut –
La târnosirea-altarului,
Iar Ghideoni e tatăl lui.
66 A zecea zi, cel ce-a venit
Cu darul pentru târnosit,
Ahiezer a fost – cel care
Pe-Amişadai, tată, îl are.
Din Dan – aşa precum se ştie –
El este, după seminţie.
67 Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Numai locaşul sfânt îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
68 Şi o căţuie-a mai adus –
Din aur – şi tămâie-a pus,
În urmă, în acea măsură,
Şi a umplut-o până-n gură.
69 Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
70 În urmă, a mai dăruit
Un ţap, care a fost menit
Drept jertfă pentru ispăşire;
71 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Darul acesta, l-a făcut
Ahiezer – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Amişadai e tatăl lui.
72 Al lui Ocran fiu – Paguiel –
A unsprezecea zi, şi el
Şi-a adus darul. Cum se ştie,
E din Aşer, ca seminţie.
73 Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată
Cari din argint era lucrată
Şi-o sută treizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Locaşul sfânt, numai, îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi, toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
74 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
75 Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
76 În urmă, a mai dăruit
Un ţap, care a fost menit
A fi jertfă de ispăşire;
77 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu cinci boi.
Darul acest a fost făcut
De Paguiel – cum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Ocran fusese tatăl lui.
78 Al lui Enan fiu a venit,
A doişpea zi. El s-a numit
Ahira, şi era cel care
Este-n Neftali cel mai mare.
79 Iată cari fost-a darul lui
La târnosirea-altarului:
O farfurie a fost dată,
Cari din argint era lucrată
Şi-o sutătreizeci sicli, ea,
În greutate, cântărea;
Şi un lighean a dăruit;
Tot din argint alcătuit,
Fusese şi ligheanu-acel.
Şaptezeci sicli avea el,
Luaţi după siclul pe care
Numai locaşul sfânt îl are.
În vase-atuncea, s-a mai pus
Darul ce trebuia adus.
Cu darul dat pentru mâncare –
Luat din a făinii floare –
Umplute-au fost vasele-acele.
Ulei s-a mai turnat în ele
Şi-apoi toată făina dată,
În vase fost-a frământată.
80 Şi o căţuie-a dăruit –
Din aur – care-a cântărit
Cât zece sicli, şi a pus
Tămâie-ntrânsa, până sus.
81 Un miel de-un an, a mai dat el,
Cu un berbec şi un viţel.
A dăruit aceste vite,
Fiind arderi de tot menite.
82 În urmă, a mai dăruit
Un ţap care era menit
Drept jertfă pentru ispăşire;
83 Jertfe a dat, de mulţumire,
Cinci miei de-un an, cinci ţapi apoi,
Cu cinci berbeci şi cu doi boi.
Darul acesta l-a făcut
Ahira – precum s-a cerut
La târnosirea-altarului;
Enan fusese tatăl lui.
84 Aceste daruri au fost date
De căpeteniile toate,
Din Israel. S-a folosit
Tot ceea ce s-a dăruit,
La târnosirea-altarului,
Când s-a făcut ungerea lui.
Douăsprezece-au fost de toate
Acele farfurii lucrate
Doar din argint. S-au dăruit
Ligheane ce s-au făurit
Tot din argint – vasele-acele,
Douăsprezece, au fost ele.
Căţuiele care s-au dat,
Din aurul cel mai curat,
Erau. Căţuiele acele,
Douăsprezece-au fost şi ele.
85 O farfurie dăruită,
Cari din argint e făurită,
O sută treizeci sicli-avea.
Ligheanul, de-asemenea,
Cari din argint e-alcătuit,
Şaptezeci sicli-a cântărit.
La două mii şi patru sute –
În darurile-atunci făcute –
Era argintul, preţuit
În sicli, când s-a cântărit,
Luaţi după siclul pe care
Sfântul locaş, numai, îl are.
86 Douăsprezece-au fost acele
Căţui de aur, iar în ele,
Tămâie, mai apoi, s-a pus,
Fiind umplute până sus.
În sicli, aurul lor deci,
Era de-o sută douăzeci.
87 Iar dobitoacele, menite
A fi arderi de tot jertfite,
Au fost, atunci, doişpe viţei,
Doişpe berbeci şi doişpe miei
De-un an, în vârstă, fiecare,
Plus darurile de mâncare
Cerute-n mod obişnuit;
Şi doişpe ţapi s-au dăruit,
Drept jertfe pentru ispăşire.
88 Ca jertfe pentru mulţumire,
Au fost şaizeci de ţapi; apoi,
Sunt douăzeci şi patru boi;
Iar miei de-un an, au fost şaizeci,
Şi-acelaş’ număr de berbeci.
Aceste daruri au fost date
De căpeteniile toate,
Din Israel. S-a folosit
Tot ceea ce s-a dăruit,
La târnosirea-altarului,
Când s-a făcut ungerea lui.
89 De câte ori Moise-a vorbit
Cu Dumnezeu, a trebuit
Să intre-n cortul întâlnirii.
De pe capacul ispăşirii
Cari pe chivot e aşezat,
Pe mărturia ce s-a dat –
Dintre-ai săi heruvimi pe care
La capete capacu-i are –
Glasul lui Dumnezeu vorbea,
Iar Moise-apoi îi răspundea.