1 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
2 „Zi-i lui Aron ca să aşeze
Candelele, să lumineze
O parte a sfeşnicului,
Şi-anume, cea din faţa lui.”
3 Aron, atuncea, a făcut
Aşa precum i s-a cerut,
Şi candelele-a aşezat,
Pe sfeşnic, de au luminat
Doar partea din ‘naintea lui,
După porunca Domnului
Care, prin Moise, i s-a dat.
4 Sfeşnicu-acel era lucrat –
În totul – din aur bătut.
Piciorul său era făcut
Din aur, iar florile lui,
La fel, asemeni chipului
La care, Moise s-a uitat,
Când Domnul i l-a arătat.
5 Domnul, lui Moise, i-a vorbit
Şi iată ce i-a poruncit:
6 „Ia-i pe Leviţi, din Israel,
Şi curăţă-i, în acest fel:
7 Să iei apă ispăşitoare
Şi să-i stropeşti, pe fiecare.
Peste-al lor trup, va fi lăsat
Să treacă briciu-apoi, de-ndat’.
Haina să-şi spele şi să ştie
Că trebuie, curaţi, să fie.
8 Să iei, în urmă, un viţel.
Ai să aduci, atunci, cu el,
Darul cerut, pentru mâncare –
Luat din a făinii floare,
Cu untdelemn amestecat –
Precum, de obicei, e dat.
Să iei apoi un alt viţel
Şi să-l aduci, pentru că el
Vă va fi jertfa ispăşirii.
9 Apoi, la cortul întâlnirii,
Strânge Leviţii, după care
Cheamă întreaga adunare
A fiilor lui Israel.
10 Apropie, în locu-acel,
Leviţi-n faţa cortului,
Să stea-naintea Domnului.
Apoi, acel întreg popor,
Mâna să-şi pună-asupra lor.
11 Aron, în urmă, să îi ia,
Să-i legene-naintea Mea,
Ca pe un dar ce-i legănat
Care îi este închinat
Lui Dumnezeu în acest fel,
De către-ntregul Israel.
12 Peste viţei – pe capul lor –
Le spune dar, Leviţilor,
Să-şi pună mâinile apoi.
Pe primul, să-l aduceţi voi,
Pentru Leviţi – de curăţire –
Ca jertfă pentru ispăşire.
Pe celălalt, am să-l socot
Să-Mi fie ardere de tot.
13 În faţa lui Aron, să-i pui –
Precum şi a fiilor lui –
Pe toţi Leviţii. Fiecare,
‘Naintea lor, vor sta-n picioare.
Căci trebuie-a fi legănaţi
Şi-apoi, în dar, Domnului, daţi.
14 Aşa va trebui să ştiţi
Să îi desparţi, pe Leviţi,
Din mijlocul poporului,
După porunca Domnului.
În acest fel, veţi şti că ei –
Leviţii – toţi vor fi ai Mei.
15 Apoi, neamul Leviţilor,
La cort, să-şi facă slujba lor.
Deci mai întâi, să-i curăţaţi
Şi-n urmă, să îi legănaţi
Ca pe un dar ce-i legănat
Şi Domnului, îi e-nchinat.
16 Căci dintre-ai lui Israel fii,
Ei, Mie Îmi sunt daţi, să ştii.
Leviţii deci, sunt pentru Mine
Şi astfel, ei locul vor ţine
Întâilor născuţi pe care
Al lui Israel neam îi are.
17 Căci orişicare-ntâi născut
Este al Meu – cum aţi văzut –
Chiar dacă-i fiul omului,
Sau puiul dobitocului.
Eu, Mie Mi i-am închinat
Şi, pentru Mine, i-am luat
Atuncea chiar, în ziua-n care
Lovit-am, fără de cruţare,
Pe-ntâi născuţii care sânt
Din al Egiptului pământ.
18 Leviţii, deci, sunt pentru Mine
Şi astfel, locul, ei vor ţine
Întâilor născuţi pe care,
Al lui Israel neam îi are.
19 Din mijlocul lui Israel,
Eu, pe Leviţi, în acest fel,
I-am scos întâi şi i-am luat
Şi-n urmă, lui Aron, i-am dat –
Şi-asemenea fiilor lui –
Să facă slujba cortului
În locul fiilor pe care
Neamul lui Israel îi are,
Ca nu cumva, de vreo urgie,
Aceşti copii loviţi să fie
Atuncea când aproape sânt
De-al Meu locaş ce este sfânt.”
20 Moise şi-Aron – şi-asemeni lor
Tot al lui Israel popor –
Făcut-au cu neamul Levit
Aşa precum a poruncit
Domnul, prin Moise; au făcut
Aşa precum li s-a cerut.
21 Leviţii, toţi, s-au curăţat
Şi, hainele, şi le-au spălat.
Aron i-a legănat apoi,
Şi înainte şi-napoi,
Ca pe un dar ce-i legănat
Cari Domnului, îi e-nchinat.
El a făcut şi-o ispăşire,
Pentru-a le face curăţire.
22 După-mplinirea curăţirii,
S-au dus la cortul întâlnirii
Să-şi împlinească slujba lor
Cari dată e Leviţilor,
În faţa lui Aron – cel care
Era, atunci, preotul mare –
Şi-n faţă la feciorii lui.
După porunca Domnului –
Care prin Moise a vorbit –
Totul, întocmai s-a-mplinit,
Cum se ceruse, cu privire
La a Leviţilor menire.
23 Domnul lui Moise-i zise-apoi:
24 „Iată o lege, pentru voi –
Pe cari trebuie s-o păziţi,
Căci îi priveşte pe Leviţi.
Două decenii jumătate
Când a-mplinit, Levitul poate
Intra în slujba cortului
Să-şi împlinească munca lui.
25 Când cinci decenii a-mplinit,
Atunci i se va fi sfârşit
Serviciu-n slujba cortului.
Să iasă deci, din slujba lui,
Căci sarcina şi-a încheiat.
26 Apoi, el va mai fi lăsat
Doar să-i ajute pe-ai săi fraţi
Cari, încă, sunt însărcinaţi
Cu munca-n slujba cortului.
Va ajuta la paza lui,
La ce le-a fost încredinţat,
Dar singur nu va fi lăsat.
Aşa să faci Leviţilor,
În ce priveşte slujba lor.”