1 „Tot astfel, voi, nevestelor,
Supuse fiţi, bărbaţilor,
Căci dacă fi-vor, printre ei,
Unii cari sunt dintre acei
Ce nu ascultă de Cuvânt,
Să poată – chiar aşa cum sânt –
Să fie câştigaţi apoi,
Fără cuvânt, ci doar prin voi,
2 Când vor vedea în ce fel ştiţi,
Întotdeauna, să trăiţi.
Deci, să aveţi un trai curat,
În temere, neîncetat.
3 Podoaba voastră, bunăoară,
Să nu vă fie cea de-afară,
Ce şade-n felu-n care ştiţi
Ca părul să vi-l împletiţi,
În felu-n care vă-mbrăcaţi,
Sau precum ştiţi ca să purtaţi
Scule de aur mai apoi,
4 Ci drept podoabă, s-aveţi voi,
Omul din interior, pe care,
L-ascunde-n inimi, fiecare,
În curăţia sănătoasă,
Nepieritoare şi frumoasă,
A unui duh blând, liniştit,
Care de Domnu-i preţuit.
5 În felu-acesta, bunăoară,
Se-mpodobeau, odinioară,
Femeile care erau
Sfinte, şi cari nădăjduiau,
În Dumnezeu, fiind supuse
Soţilor lor. Aşa făcuse
6 Sara, care, soţ, îl avea,
Pe-Avram, pe care îl numea
Chiar „domn” al ei. Iar voi, de vreţi,
Fiice-ale ei să fiţi, puteţi,
Făcând doar bine, fără teamă
De cineva, de bună seamă.
7 Bărbaţilor, la fel, şi voi,
Cu-nţelepciune, vreau, apoi,
Cu soaţele, să vă purtaţi,
Ştiind deci, cinste, ca să daţi
Femeii, ca uneia care
E-un vas mai slab, dar care are
Să moştenească mai apoi,
Darul veşnicei vieţi, cu voi,
Ca să nu fie-mpiedicată
A voastră rugă, înălţată.
8 Încolo, toţi, la fel să fiţi:
Aceleaşi gânduri să nutriţi,
Simţind cu alţii şi iubind
Pe fraţi şi-apoi, miloşi fiind,
Întotdeauna, şi smeriţi.
9 Răul, să nu îl răsplătiţi
Cu rău; de-asemenea, vreau iară,
Să nu răspundeţi cu ocară
Celor care, ocări, rostesc,
Ci dimpotrivă, eu doresc
Ca voi să binecuvântaţi,
Căci la aceasta-aţi fost chemaţi:
Să moşteniţi – vă e chemarea –
Cu toţii, binecuvântarea.
10 „Căci cel ce viaţa o iubeşte
Şi zile bune îşi doreşte,
Să ştie, limba, să-şi strunească
Şi, de la rău, să şi-o oprească.
Apoi, ferească-şi fiecare,
De vorbele înşelătoare,
Buzele lui. În drumul său,
11 Îndepărteze-se de rău,
Căutând pacea s-o găsească
Şi tot mereu, s-o urmărească.
12 Peste toţi cei neprihăniţi,
Întotdeauna, aţintiţi
Se află ochii Domnului,
Şi-aminte ia urechea Lui,
La rugăciunile pe care
Ei I le fac, fără-ncetare.
Întoarsă-i faţa Domnului,
Doar împotriva omului
Cari face răul.” Însă, cine –
13 Când plini de râvnă, pentru bine,
Vă dovediţi – are să poată,
Ca să vă facă rău, vreodată?
14 Când doar pentru neprihănire,
Veţi suferi, să aveţi ştire,
Cum că ferice e de voi!
„De ei, să n-aveţi teamă-apoi,
Şi, tulburaţi, voi să nu fiţi!
15 În inimi, doar, să Îl sfinţiţi,
Domn, pe Hristos.” Mereu să staţi
Gata, răspunsuri, ca să daţi –
În adevăr, fără sfială –
Oricui vă cere socoteală,
Pentru nădejdea ce e-n voi.
Răspunsul vostru dat, apoi,
Să fie dar, de bună seamă,
Plin de sfială şi de teamă.
16 Păstraţi-vă, neîncetat,
Al vostru cuget, nepătat,
Căci astfel, cei ce vă bârfesc,
În ceea ce ei vă vorbesc
De rău, să fie ruşinaţi,
Văzându-vă cum vă purtaţi,
Cum în Hristos – toţi, împreună –
Aveţi, mereu, purtare bună;
17 Căci vreau să ştie orişicine,
Precum că este mult mai bine
Să suferi – de vrea Dumnezeu –
Că faci doar bine, tot mereu,
Decât dacă ai suferit,
Când lucruri rele-ai săvârşit!
18 Şi cu Hristos a fost la fel,
Pentru că ştiţi prea bine, El,
Cel care e neprihănit,
Pentru păcate-a suferit –
Pentru toţi cei nelegiuiţi –
Ca ei să fie mântuiţi,
Ca să ne poată-aduce-apoi,
La Dumnezeu Tatăl, pe noi.
Dar trebuit-a ca Iisus
Să-nvie-n duh, spre-a se fi dus,
19 Apoi, la duhurile care
Erau aflate-n închisoare,
Unde a propovăduit
20 La duhuri cari s-au răzvrătit
De mult, pe când lunga răbdare,
A Domnului, în aşteptare,
Încă, pe-atunci, se mai găsea –
Pe când Noe îşi construia
Corabia, de-au fost salvate,
Prin ea, opt suflete de toate.
21 Şi ce este aceasta, oare?
Icoana închipuitoare
Care, acum, vă mântuieşte;
Ea, prin botez, se defineşte,
Prin care nu te curăţeşti
De-ntinăciunile trupeşti,
Ci el trebuie ca să fie
A sufletului mărturie –
E mărturia ce s-a dat
De către cugetul curat,
În faţa Domnului – prinos –
Prin învierea lui Hristos
22 Cari după ce S-a înălţat
La ceruri, sus, S-a aşezat,
Apoi, la dreapta Domnului
Şi Şi-a supus tăriei Lui,
Puteri, şi orice stăpânire,
Pe îngeri şi întreaga fire.”