1 „Prezbiterilor, le vorbesc,
Căci vreau ca să îi sfătuiesc,
Pentru că eu, prezbiter sânt –
Martor al lui Hristos Cel Sfânt –
La tot ceea ce-a pătimit,
Şi care, parte, am primit,
La slava Lui nepreţuită
Care va fi descoperită:
2 Neîncetat, voiesc să ştiţi,
Ca turma să o păstoriţi –
Turma lui Dumnezeu – căci iată,
Sub paza voastră-i aşezată;
Nu pentru că siliţi sunteţi,
Ci voie bună să aveţi,
În lucrul vostru, tot mereu,
Precum voieşte Dumnezeu.
Nu pentru un câştig mârşav –
Căci asta ar fi foarte grav –
Să vă luptaţi, ci munciţi bine,
Cu lepădare dar, de sine.
3 Nu ca şi cum v-aţi fi făcut
Stăpâni, pe cei ce v-au căzut
La împărţeală, ci să ştiţi,
Ca pildă, turmei, să îi fiţi.
4 Astfel, când marele Păstor
O să se-arete, tuturor –
Pe frunte – are să vă pună,
Atunci, a slavei Lui, cunună,
Care, eternă, se vădeşte,
Căci nicicând, nu se ofileşte.
5 La fel şi voi, tinerilor,
Supuşi să fiţi bătrânilor,
Şi-n legături, voiesc să fiţi,
Doar cu smerenie-mpodobiţi.
Căci împotrivă-i Dumnezeu,
La toţi cei mândri, dar mereu,
Celor smeriţi, El le dă har.
6 Să vă smeriţi voi, aşadar,
Sub mâna tare-a Domnului,
Pentru ca El, la vremea Lui,
Să vă înalţe, sus, apoi.
7 Asupra Lui, s-aruncaţi voi,
Grijile care le aveţi,
Pentru că El – o să vedeţi –
Cum că, de voi, se îngrijeşte
Şi tot mereu, vă ocroteşte.
8 Întotdeauna, treji să staţi,
Atenţi să fiţi şi să vegheaţi,
Căci diavolul, care-i mereu,
Al vost’ potrivnic, ca un leu –
Care răcneşte-nfuriat –
Vă dă târcoale, ne-ncetat,
Şi caută-n orice clipită,
Pe cineva, ca să-l înghită.
9 Tari, în credinţă, voi să fiţi,
Ca lui să vă împotriviţi,
Ştiind că-n lume-ai voştri fraţi,
La fel se află încercaţi,
Trecând şi ei, prin suferinţă,
Ca voi, ca orişice fiinţă.
10 Dar Dumnezeul harului –
Cel care-n bunătatea Lui,
La a Lui slavă, va adus,
Acuma, prin Hristos Iisus –
După ce o să suferiţi
Puţin timp doar, desăvârşiţi
O să vă facă. Vă-ntăreşte,
Putere-apoi, vă dăruieşte
Şi veţi ajunge, negreşit,
Cu toţi, atunci, de neclintit.
11 Slava, puterea, tot mereu,
Fie ale lui Dumnezeu,
Acum, în anii care vin,
Şi-n vecii vecilor! Amin.
12 Aceste rânduri, ce le-am scris,
Eu, prin Silvan, vi le-am trimis –
De care, cred, neîndoios,
Că e un frate credincios.
V-am scris, ca să vă întăresc
Şi ca să vă adeveresc
Că harul cel adevărat,
Pe care Dumnezeu l-a dat,
E cel pe care l-aţi primit,
De care, voi v-aţi alipit.
13 Biserica aleasă, care,
În Babilon, sălaş, îşi are,
Trimite multă sănătate,
La toţi – acum – prin acest frate.
Marcu, al meu fiu, v-a trimis,
Tot sănătate, când v-am scris.
Vă spuneţi sănătate-apoi –
14 La rândul vost’ – voi, între voi.
O sărutare, să vă daţi,
De dragoste, când vă uraţi
De sănătate, cum v-am spus.
Vouă, cari, în Hristos Iisus,
Sunteţi, eu vă urez apoi,
Ca pacea să fie cu voi,
Acum, în anii care vin,
Şi până la sfârşit! Amin.”