1 Deci fiule, să iei aminte:
De vei lua aste cuvinte,
Dacă a mea învăţătură
Ai s-o întâmpini cu căldură
Şi-apoi la inimă-o vei pune,
2 Aminte la înţelepciune
De vei lua şi-ai să te pleci
Înspre pricepere şi deci
3 Dacă vei cere-n rugăciune
Cunoaştere şi-nţelepciune
4 Şi dacă o vei căuta
Ca pe argint – comoara ta
Doar ea fiind – atuncea poţi
5 Să înţelegi şi să socoţi
Ce este frica Domnului,
Şi vei găsi ştiinţa Lui.
6 Căci Domnul dă înţelepciune,
Şi-n al tău suflet o va pune.
Din gura Lui iese ştiinţă,
Pricepere şi cunoştinţă.
7 El izbăveşte şi păziţi
Sunt toţi acei neprihăniţi.
El scut îi este, pe vecie,
Celui ce-n nevinovăţie
Umblă mereu. El ocroteşte
8 Neprihănirea şi păzeşte
Cărarea celor ce-s ai Lui –
Deci credincioşi ai Domnului.
9 Atuncea, tu vei înţelege
Care-i adevărata lege,
Ce e dreptate, judecată,
Ce-i dat neprihănirii plată,
Care sunt căile spre bine
Şi ce folos au pentru tine.
10 Înţelepciunea îţi va sta
De-a pururi, în inima ta.
Pentru-al tău suflet, cunoştinţa
11 Va fi plăcere; chibzuinţa
Te va veghea şi, zi de zi,
Priceperea te va păzi
12 Ca să te scape tot mereu,
De calea rea, de drumul greu,
De omul păcătos cu toate
Cuvintele sale stricate;
13 La fel, de cei cari rătăcesc
Pe negre căi, căci părăsesc
Cărarea adevărului
14 Şi în facerea răului –
În răutate – şi-au găsit
15 Plăceri, fiindcă au păşit
Pe drumuri strâmbe şi sucite.
16 Te va scăpa – pe negândite –
Şi de nevasta altuia,
Şi de străina care vrea,
Cu vorbe de ademenire,
Să pună a ei stăpânire,
Pe tine – după ce-a lăsat
17 Pe cel care i-a fost bărbat,
Din tinereţe şi voit,
Cu ştire, a nesocotit
Chiar legământul Domnului.
18 Astfel dar, prin călcarea lui,
Casa-i pogoară la cei morţi,
Iar drumul spre-ale morţii porţi.
19 Acei care se duc la ea,
Să plece nu vor mai putea –
Nicicând – ‘napoi, pentru că bieţii,
Nu mai găsesc cărarea vieţii.
20 Dar tu ascultă-mă pe mine:
Pe calea omului de bine
Doar să păşeşti necontenit,
Cu omul cel neprihănit!
21 Căci numai cei neîntinaţi –
Făr’ de prihană – sunt lăsaţi,
În ţară, ca locuitori.
22 Cât despre cei răufăcători,
Sunt nimiciţi şi-afară scoşi.
La fel şi cei necredincioşi,
Din ţară vor fi smulşi şi ei
Şi-asemeni lor, toţi cei mişei.