1 Domnul a zis Domnului meu:
„La dreapta mea să şezi mereu,
Până când voi găsi o cale,
Duşmani-Ţi, sub tălpile Tale,
Să pot – în urmă – să Ţi-i pun
Şi-n acest fel să Ţi-i supun.”
2 Domnul, şezând pe al Său tron,
O să întindă, din Sion,
Toiagul cârmuirii Sale,
Precum şi al puterii Tale,
Spunându-Ţi: „Fii stăpânitor,
În mijlocul vrăjmaşilor!”
3 Poporu-i plin de-nflăcărare,
Când Îţi aduni oastea cea mere.
Tinerii Tăi, în haine sfinte,
Ca roua vin să-Ţi stea-nainte.
4 Domnul, din ceruri, a jurat
Şi-n acest fel a cuvântat:
„Iată că Tu Te dovedeşti,
Preot în veac precum că eşti,
După o rânduială care,
Numai Melhisedec o are.”
5 Domnul, din dreapta Ta, zdrobeşte
Pe împăraţi când izbucneşte
Mânia Lui nimicitoare.
6 Face dreptate-ntre popoare
Şi trupuri care moarte sânt
Zac risipite, pe pământ.
7 El bea din apa râului,
Când e în timpul mersului
Şi de aceea, ne-ncetat,
Al Său cap Şi L-a înălţat.