1 Voi, cei cari pe pământ v-aflaţi,
Pe Domnul să Îl lăudaţi!
Pe Domnul am să-L laud eu,
Din toată inima, mereu,
În adunări, cu toţi cei care
Neprihăniţi sunt, în purtare.
2 Lucrările Lui Dumnezeu,
Mari se vădesc a fi, mereu.
Ele sunt mari şi minunate
Şi-ntotdeauna-s cercetate
De-aceia care le găsesc
De preţ şi care le iubesc.
3 Întreaga strălucire, iată,
Precum şi măreţia toată,
Lucrări sunt ale Domnului.
În veci ţine dreptatea Lui.
4 El a lăsat o amintire,
Cari să rămână peste fire,
Spre a putea a fi ştiute
Minunile, de El, făcute.
Domnul este îndurător,
E milostiv şi iertător.
5 El i-a hrănit, de bună seamă,
Pe cei cari poartă de El teamă.
De legământul Său, mereu,
Îşi aminteşte Dumnezeu.
6 A arătat poporului,
Puterile lucrării Lui,
Când El i-a dat în stăpânire,
A neamurilor moştenire.
7 Lucrarea Lui – precum se ştie –
Dreptate-i şi credincioşie.
Poruncile de El lăsate,
Cu toate sunt adevărate,
8 Făcute cu credincioşie
Şi întărite pe vecie,
Pentru că legile acele,
Neprihănire au în ele.
9 Pe-al Său popor l-a izbăvit
Şi pe vecie a-ntărit –
În urmă – al Lui legământ.
Numele Domnului e sfânt.
Numele Lui S-a arătat
A fi mereu înfricoşat.
10 Frica de Domnul – e ştiut –
E-a-nţelepciunii început,
Iar toţi cei care o păzesc,
O minte zdravănă vădesc,
Pentru că slava Domnului
Ţine în veacul veacului.