1 Când strâmtorat mă aflu, eu
Strig către Domnul Dumnezeu,
Căci El, mereu, m-a ascultat,
Iar al Său braţ m-a ajutat.
2 De buza cari minciuni rosteşte,
Doamne, Te rog, mă izbăveşte!
De limbi înşelătoare-apoi,
Fereşte-ne Doamne, pe noi!
3 Ce-Ţi dă El, limbă-nşelătoare!
Ce îţi aduce ţie, oare?
4 Săgeţi războinice, din cer,
Cărbuni aprinşi, de ieniper.
5 Vai mie, căci eu locuiesc
Chiar la Meşec şi vieţuiesc
Acolo-n corturile lui,
Ce sunt ale Chedarului!
6 Destul cred că am locuit,
Lângă cei care s-au vădit
Că au urât pacea, mereu.
7 Doar pentru pace, am fost eu:
Dar când, de pace, am vorbit,
Furioşi cu toţii au sărit
Vădindu-se a fi apoi,
Gata mereu, pentru război.