122
1 Simţesc o mare bucurie,
Atunci când mi se zice, mie,
„Haidem la Casa Domnului!”
2 Ale Ierusalimului
Ziduri şi porţi, când le zăresc,
Picioarele mi se opresc!
3 Ierusalime, eşti zidit
Dintr-o bucată şi-ntărit
Ca şi o falnică cetate,
4 Iar seminţiile aflate,
În Israel, vin să se-adune,
Aşa precum Legea le spune,
La tine-n faţa Domnului,
Să laude Numele Lui!
5 Jilţul lui David, de-mpărat,
Acolo este aşezat.
Acolo se mai află – iată –
Şi scaunul de judecată.
6 Rugaţi-vă, pentru vecie,
Pace-n Ierusalim să fie!
Cei ce-l iubesc să aibă tihnă!
Să aibă parte de odihnă!
7 Pacea-ntre ziduri, să îţi fie
Şi liniştea, mereu, să vie
În casele tale domneşti!
8 În pace doar, să vieţuieşti,
Din pricină că ai mei fraţi
Şi-ai mei prieteni sunt aflaţi
În sânul tău. Pace să ai
9 Şi-n linişte, mereu, să stai,
Din pricina Casei pe care
Al nostru Dumnezeu o are
În al tău mijloc înălţată.
De fericire necurmată,
Parte să ai şi-n veşnicie
Pacea, asupra ta, să fie.