1 Spre Tine Doamne, mă-ntorc eu
Şi către cer privesc, mereu,
Căci Tu, Doamne, singurul eşti
Care în ceruri locuieşti.
2 Aşa cum ochii robilor
Se uită la stăpânii lor
Şi după cum roaba priveşte
La ceea pentru cari slujeşte,
Aşa privim şi noi, mereu,
Către al nostru Dumnezeu,
Până se va-ndura şi-apoi,
El va avea milă de noi.
3 Doamne, a Ta milă o vrem,
Căci de dispreţ sătui suntem.
4 Ne este sufletul sătul,
Căci ne-au batjocorit destul
Cei care-n jur nu sunt aflaţi,
Fiind trufaşi şi îngâmfaţi.