124
De n-ar fi fost Domnul cu noi,
De nu era Domnul apoi
De partea noastră pe-al nost’ drum –
Să spună Israel, acum! –
De n-ar fi fost Domnul cu noi,
Când oameni-au pornit război
În contra noastră, negreşit,
De vii ei ne-ar fi înghiţit,
Căci tare rău s-au mâniat.
Apa – atunci – ne-ar fi-necat,
Căci râurile, în şuvoi,
Se repeziră peste noi.
Ape năpraznice-am văzut
Cum peste noi ar fi trecut.
Să fie binecuvântat
Domnul, care nu ne-a lăsat
Pradă să fim, dinţilor lor!
Asemenea păsărilor
Scăpate-n ‘naltul cerului
Din laţul păsărarului,
Sufletul nostru a zburat.
Laţul s-a rupt: noi am scăpat.
În Numele lui Dumnezeu,
E ajutorul nost’, mereu,
Căci cerul şi acest pământ,
Făcute-au fost de Domnul Sfânt.