1 Când a adus Domnu-napoi
Pe cei ce-au fost prinşi de război
Din al Sionului ţinut,
Parcă visam când i-am văzut.
2 Chiote-am scos, de veselie,
Şi am cântat de bucurie.
Popoarele când au văzut,
Au cuvântat: „Domnu-a făcut,
Mari lucruri, pentru Israel!”
3 Aşa e! Domnul e Acel
Care a fost, mereu, cu noi,
Făcând mari lucruri mai apoi.
De-aceea, plini de veselie
Suntem, cântând cu bucurie.
4 Doamne, adu-i iar înapoi,
Pe prinşii noştri de război,
Ca nişte râuri înspumate,
Ce sunt în miazăzi aflate!
5 Cei cari, cu lacrimi, au udat
Pământul când au semănat,
Vor secera cu veselie
Atunci când toamna o să vie.
6 Cel cari plângând doar a umblat
Atuncea când a semănat,
Este cuprins de bucurie,
Când strânge snopii din câmpie.