1 Ferice de cei cari, mereu,
Frică vădesc, de Dumnezeu
Şi umblă doar pe calea Lui,
Păzind porunca Domnului!
2 Atunci eşti bine, fericit
Şi bucuros de ce-ai muncit.
3 Drept viţă roditoare – iată –
A Ta nevastă se arată.
Precum lăstarii de măslin,
În jurul mesei, fii-ţi vin.
4 Aşa e binecuvântat
Acela care-a arătat
Teamă de-al nostru Dumnezeu.
5 Fii binecuvântat, mereu,
De către Domnul cerului,
Din muntele Sionului!
De fericirea minunată –
Peste Ierusalim lăsată –
Parte să ai, să o simţeşti,
Cât pe pământ ai să trăieşti!
6 Să-ţi vezi copiii şi pe cei
Pe care îi vor naşte ei!
Pace, să facă Dumnezeu,
Să fie-n Israel, mereu!