1 Doamne, Te rog să iei aminte,
La rugăciunea mea, fierbinte!
Pleacă-Ţi, Te rog, urechea Ta
Şi cată a mă asculta,
După a Ta credincioşie.
2 Nu-mi face judecată mie,
Căci nici un om nu e găsit,
În faţa Ta, neprihănit.
3 Vrăjmaşul cel înverşunat
Mă urmăreşte, ne-ncetat,
Şi-mi calcă viaţa în picioare.
Găsitu-mi-am ascunzătoare,
În beznă. Ca să mă păzesc,
În întuneric locuiesc,
Asemeni celor ce-au pierit.
4 Duhul îmi e, mereu, mâhnit,
Iar inima mi-e tulburată.
5 De zilele de altă dată,
Necontenit îmi amintesc,
Căci nu pot să nu mă gândesc
La ce lucrări mari ai făcut
Când pe pământ Tu ai trecut.
6 Îmi întind mâinile, mereu,
Spre Tine, iar sufletul meu,
Suspină-n urmă-Ţi, ne-ncetat,
Ca un pământ ce e uscat.
7 Doamne, al meu duh se topeşte.
De-aceea, să m-ajuţi, grăbeşte!
Te rog, nu Te îndepărta
Şi nu-mi ascunde Faţa Ta,
Căci aş ajunge, negreşit,
Asemeni celor ce-au murit!
8 Fă-mă s-aud, de dimineaţă,
A Ta-ndurare ce dă viaţă,
Căci doar în Tine mă-ncred eu.
Arată-mi Doamne, drumul meu,
Pe cari să umblu ne-ncetat,
Căci către Tine s-a-nălţat
Sufletul meu. Doamne, de cei
9 Cari se vădesc duşmani ai mei,
Mă scapă şi m-adăposteşte.
10 Mă-nvaţă tot ce trebuieşte,
Ca să fac voia Ta, mereu,
Căci Tu-mi eşti Domn şi Dumnezeu.
Al Tău Duh bun să mă păzească
Şi-apoi să mă călăuzească
Pe calea dreaptă, ne-ncetat!
11 Pentru-al Tău Nume minunat,
Înviorează-al meu obraz
Şi scapă-mă de-al meu necaz!
12 Doamne, în bunătatea-Ţi mare,
Să-i nimiceşti pe-aceia care
Îmi sunt vrăjmaşi. Pierde-i pe cei
Cari se vădesc duşmani ai mei.
Dă-mi izbăvire, Domnul meu,
Pentru că rob al Tău sunt eu!