1 În ziua de necaz – mereu –
Să te asculte Dumnezeu.
Numele Domnului, pe care
Iacov al nost’ părinte-L are,
Să te-ocrotească pe pământ,
2 Iar din lăcaşul Său cel Sfânt,
Să-ţi deie ajutorul Său.
Să fie El, sprijinul tău,
Din muntele Sionului!
3 Primite-n faţa Domnului,
Să fie darurile care
Aduse-au fost pentru mâncare,
Şi tot ceea ce I-ai jertfit –
Drept ardere de tot menit –
El să primească, cu plăcere!
(Oprire) 4 Ceea ce inima îţi cere,
Domnul mereu să-ţi dăruiască
Şi planul să ţi-l împlinească!
5 De biruinţa ta apoi,
O să ne bucurăm şi noi
Şi steagul o să-l înălţăm,
Pentru că vrem să-l fluturăm
În Numele lui Dumnezeu!
El să asculte tot mereu,
Dorinţa sufletului tău!
6 Eu ştiu că El, pe unsul Său,
Îl va scăpa necontenit,
Îi va răspunde – negreşit –
Din locul Său cel sfânt şi are
Să-i dea mereu ajutorare,
Căci dreapta Lui cea încercată,
Atotputernică se-arată.
7 Unii îşi pun nădejdea lor
Doar în puterea carelor
Şi-a cailor ce-i stăpânesc,
În care ei se bizuiesc.
Dar noi nădăjduim mereu,
În Numele lui Dumnezeu.
8 Ei se îndoaie, cad apoi,
Dar în picioare vom sta noi,
Căci şi atuncea când picăm –
Iată – din nou, ne ridicăm.
9 Îl scapă Doamne, pe-mpărat,
Şi-ascultă-ne, neîncetat.
Doamne, atunci când Te chemăm,
Pleacă-Ţi urechea, Te rugăm!