1 Doamne, al nostru împărat
Se bucură, neîncetat,
De ocrotirea Ta cea tare,
Pe care Tu, plin de-ndurare,
Prin mila Ta i-o dăruieşti.
Ce bine îl înveseleşti
Cu ajutoru-Ţi minunat!
2 Ce i-a vrut inima, i-ai dat
Şi n-ai lăsat neîmplinit
Nimic din ceea ce-au rostit
Buzele lui. Neîncetat,
(Oprire) 3 În calea lui Te-ai arătat
Cu binecuvântări de sus,
Cari fericire i-au adus.
Cununi din aurul curat,
Pe al său cap ai aşezat.
4 Viaţă el Ţi-a cerut şi iată
Că viaţă îi fusese dată.
I-ai dăruit, cu bucurie,
O viaţă lungă, pe vecie.
5 Mare e slava-n jurul său,
Căci are ajutorul Tău.
Cu strălucire l-ai gătit
Şi-n măreţie-i învelit.
6 Pricini de binecuvântare
Îl faci Tu, pentru fiecare,
Şi îl aşezi pentru vecie –
Umplut fiind de bucurie –
Să stea-naintea Feţei Tale,
Aşa cum ai găsit cu cale.
7 Căci împăratul – tot mereu –
Se va încrede-n Dumnezeu,
Iar Cel Prea ‘Nalt, fără-ncetare,
O să îl ţină în picioare.
Tu bunătate-ai arătat
Şi astfel nu s-a clătinat.
8 Mereu, braţu-mpăratului
Îi prinde pe duşmanii lui.
Atunci când dreapta şi-o întinde,
Pe cei ce îl urăsc îi prinde,
9 Şi-asemenea unui cuptor
Aprins şi înfricoşător,
Are a-i face de îndată,
În ziua-n care se arată;
Căci Domnul, în mânia Lui,
Îi va da pradă focului.
10 Ale lor neamuri, câte sânt,
Şterse vor fi de pe pământ
Şi va pieri sămânţa lor,
Din mijlocul oamenilor.
11 Ei, lucruri rele, au urzit
În contra ta, necontenit,
Şi numai sfaturi rele-au dat,
Căci împotrivă doar, ţi-au stat.
Zadarnic au să se trudească,
Pentru că n-au să izbutească
Precum au plănuit, a sta
În faţă-ţi, spre a te-nfrunta.
12 Din faţa ta, necontenit,
Ei au să fugă negreşit,
Iar tu apoi, biruitor,
Cu arcul tragi în urma lor.
13 Te scoală, cu puterea Ta,
Doamne, căci noi Îţi vom cânta
Aducând laude mereu,
Puterilor lui Dumnezeu.