1 Doamne, sunt mulţi ai mei vrăjmaşi
Ce gloată-n contră-mi se ridică!
2 Vai, cum vorbesc ei, pătimaşi,
De mine, când încep să zică:
„Acuma dar, la Dumnezeu,
Nu e scăpare pentru el!”
(Oprire) 3 Dar Doamne, Tu eşti scutul meu!
Tu îmi eşti slava, Tu eşti Cel
Care-mi salţi capul, ne-ncetat.
La Domnul strig, oriunde sânt;
4 Spre El glasul mi-am înălţat.
De sus, din muntele Lui sfânt,
El îmi răspunde, tot mereu.
(Oprire) 5 Mă culc, adorm şi mă trezesc,
Căci Domnul e sprijinul meu.
6 N-am teamă, nu mă îngrozesc
De zeci de mii de neamuri cari,
În contră-mi, azi, s-au adunat,
De zeci de mii – puternici, tari –
De care sunt împresurat.
7 Te scoală Dumnezeul meu!
Te scoală să mă izbăveşti!
Pe-ai mei vrăjmaşi să-i baţi, mereu,
Peste obraz, să le zdrobeşti
Dinţii la toţi care fac rău.
8 La Dumnezeu este scăparea:
Să laşi, peste poporul Tău,
O Doamne, binecuvântarea.
(Oprire)